Cei trei purceluși

Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o familie de purceluși. Ce frumoasă era viața lor! Copiii, 3 frățiori veseli și zburdalnici, se jucau toată ziua în bălți cu noroi, alergau și inventau tot felul de poezii și cântece. Deși încă nu deveniseră adulți, purcelușii s-au decis într-o zi că e momentul să locuiască singuri și să își găsească scopul în viață.

– Puilor, mergeți să descoperiți lumea cea mare, dar vă rog să fiți atenți la un singur lucru: feriți-vă de lup pentru că e mereu înfometat.

Și așa a început aventura celor 3 purceluși.

– Fraților, în primul rând trebuie să ne construim o casă, a spus Naf-Naf, purcelușul cel mare. Se apropie iarna, o să bată vântul și o să ningă, așa că ne trebuie un acoperiș deasupra capului.

– Uite o căpița de fân! Paiele acelea par foarte confortabile, o să-mi fac căsuța din ele, a spus mezinul și s-a apucat de construit cu gândul că o să termine repede și apoi o să aibă mai mult timp de joacă.

– Bine și groh-groh. Spor la treabă!

– Hei, uite ce crenguțe frumoase! Le adun și îmi voi ridica o casă rezistentă din ele! spuse apoi Nuf-Nuf, purcelușul mijlociu.

– Hmmm… eu vreau ceva și mai rezistent, se gândi fratele cel mare și își continuă drumul prin pădure. Chiar dacă o să dureze mai mult construcția, îmi doresc o casă din cărămidă cu acoperiș înalt, ferestre și un șemineu.

În timp ce purcelușii mici dansau, cântau și se zbenguiau fără griji, Naf-Naf punea cărămidă peste cărămidă și muncea din greu pentru căsuța lui.

După puțin timp, un lup flămând a simțit miros de carne proaspătă și a bătut la ușa din paie a lui Nif-Nif.

– Fugi de aici, lup rău! Nu deschid! a țipat purcelușul cel mic, speriat.

– Dacă nu deschizi ușa o să suflu cât pot de tare și o să dărâm tot.

Și exact așa a făcut. A tras aer în piept și Fuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu. Tare a mai luat-o la fugă micuțul spre casa lui Nuf-Nuf când și-a văzut pereții distruși și acoperișul în bătaia vântului.

– Degeaba vă ascundeți, purcei delicioși. Am să vă mănânc imediat!

Şi începu din nou să sufle. Deși casa din crenguțe era mai rezistentă, două reprize de suflat au fost suficiente pentru a o prăvăli. Doar uşa se mai ţinea printre dărâmături și frunze.

– Naf-Naf, deschideeeeee! vine lupul! Strigau acum din toate puterile cei doi frați, alergând spre casa din cărămidă.

– Vreau să intru!

– Niciodată!

Fuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu! Fuuuuuu! A încercat lupul să sufle din nou, dar degeaba. Casa din cărămidă nu se mișca.

– Bine, atunci o să cobor pe horn! se gândi lupul lingându-se pe bot. 3 dintr-o înghițitură!

Dar purcelușii îi pregătiseră deja o mare surpriză aprinzând focul și învârtind într-o oală cu apă fierbinte.

– Auuuuuuuuuuuuuuu! N-am simțit în viața mea o durere mai mare! urlă lupul alergând iute afară din casă în pădurea cea deasă. Aici clar că nu mă mai întorc!

– Ieeeeee, am scăpat! Putem să răsuflăm ușurați.

– Frățiorilor, spuse atunci Naf-Naf, hai să locuim toți trei aici de acum, vreți?

– Daaaa, mulțumim, mulțumim!