Ca toate poveştile, şi aceasta începe cu a fost odată… un om care avea un măgar. După mulţi ani în care măgarul i-a fost credincios şi l-a ajutat să care sacii grei cu boabe şi grăunţe, stăpânul s-a hotărât să îl gonească de acasă pentru că era prea bătrân. Simţind că nu se apropie vremuri bune pentru el, măgarul şi-a luat lumea în cap şi a pornit spre orasul Bremen pentru a deveni muzicant.
Și cum mergea el pe drum, deodată întâlni un câine de vânătoare care părea tare obosit.

– De ce gâfai aşa? a întrebat măgarul

– Of, sunt tare bătrân şi îmi pierd puterile pe zi ce trece.

– Stii ceva? Eu ma îndrept spre orasul Bremen să devin muzicant. Vino şi tu cu mine. O să baţi la tobă, daca vrei.

 Bucuros, caţelul i s-a alăturat şi au pornit la drum. Nu după multă vreme, în faţa lor a apărut o pisică tristă, tristă.

– Hei, ce ai păţit? De ce stai aici, în drum?

– Cum să nu fiu tristă? Acum, pentru că am îmbătrânit, mi s-au tocit colţii şi aș sta mai degrabă în spatele sobei să torc decât să alerg după șoricei. Din cauza asta, stăpâna mea m-a alungat.

– Hai şi tu cu noi în Bremen, că doar eşti bună la mieunat!

 Zis şi făcut. Cei trei prieteni au pornit împreună la drum şi au tot mers până ce au ajuns în faţa unei curţi pe care stătea cocoţat un cocoș.

– Aoleeeeu! Cucurigu! Cucurigu!

– De ce ţipi asa? Ne-ai şi speriat! spuse măgarul.

– De frică! Am auzit că stăpâna mea vrea să mănânce mâine o ciorbă de cocoş, alături de invitaţii ei la masă. Acum înţelegi de ce țip?

– Nu mai fi supărat, măi, Creastă Roşie. Hai mai bine cu noi spre Bremen pentru că ai o voce frumoasă, iar împreună vom forma un grup de muzicanti pe cinste.

 Cocoşului i-a plăcut propunerea, că doar nu voia să devină ciorbă, şi a plecat împreună cu ceilalţi spre Bremen. Au mers ei cât au mers până au ajuns într-o pădure unde au hotărât să înnopteze. Măgarul şi căţelul şi-au facut culcuş sub un copac, pisica s-a ascuns printre ramuri şi cocoșul a zburat până în vârful pomului. Dar ce să vezi? La orizont, nu departe, se zărea o luminiţă.

– Văd o casă! spuse cocoşul.

– Să pornim spre ea că sigur e mai bine decât aici, în mijlocul pădurii.

 Ajunşi în dreptul casei, s-au apropiat de fereastră şi au privit înăuntru unde au zărit o masă plină cu mâncare bună şi băuturi din care se înfruptau cu poftă mai mulți hoți.

– Ce bine ne-ar prinde şi nouă niște mâncare, spuse cocoșul.

 Și când se gândeau ei cum să facă să-i sperie pe tâlhari ca să fugă, le-a venit o idee: hai să ne cătăram unul pe altul până sus la fereastră şi să cântăm! Și, dintr-o dată, au început toti să cânte, cum se pricepeau: măgarul răgea, câinele lătra, pisica mieuna, iar cocoşul cânta. Și după ce au încheiat cântecul, au dat buzna toţi pe fereastră. Speriaţi de zgomote, hoţii au luat-o la fugă spre pădure, lăsându-i pe cei 4 prieteni să mănânce tot ce îşi doreau, pe săturate.

– Eu nu vreau să ne lăsăm alungaţi aşa usor, spuse șeful hoților privind spre casă. Cred că ne-am speriat degeaba. Hei, tu, mergi şi verifică!

 Ajuns acolo, hoţul merse direct în bucătarie să aprindă lumina dar, în întuneric, ochii strălucitori ai pisicii i s-au părut cărbuni aprinşi. Degeaba a încercat el să aprindă un chibrit ca să vadă mai bine, că pisica noastră deja sărise pe el să îl zgârie cu ghearele. Speriat, o luă la fugă spre usă, dar câinele se repezi asupra lui şi HAȚ de picior.
Apoi, trecând prin curte, unde dormea măgarul, hoțul se împiedică de urecheat, iar acesta îl izbi puternic cu picioarele din spate. Într-un final, trezit de atâta gălăgie, se tezi și cocoşul.

– Cucuriguuuuuu!

– Aoleu, în casa aceea e o vrăjitoare îngrozitoare, le povesti hoţul celorlati hoţi, care îl aşteptau în pădure. M-a zgâriat cu unghiile ei lungi. Apoi, în spatele uşii era un om care m-a înjunghiat cu un cuţit in picior şi, când să ies din curte, am primit şi o bătaie zdravănă de la un animal ciudat. Ca să nu vă mai zic faptul că, de pe acoperiş, un judecător striga:

– Aduceti toti hoţii aici să îi judecăm!

 Speriati, tâlharii nu se mai întoarseră niciodată la casa din pădure, iar cei 4 muzicanţi rămaseră împreună acolo pentru totdeauna.