A fost odată o regina care s-a ranit la deget in timp ce cosea. Sangele picurat a facut-o sa isi doreasca o fetita cu pielea albă ca neaua, buzele roşii ca sângele şi părul negru ca abanosul. Si visul i s-a indeplinit, asa ca si-a numit fata Albă-ca-zăpada. Dar regina a murit curând şi împăratul, si-a luat o altă soţie. Aceasta voia sa fie cea mai frumoasă de pe lume. Cand si-a intrebat oglinda magica cine e cea mai frumoasa din lume, aceasta i-a raspuns – Albă-ca-zăpada. De suparare, regina porunci unui vânător să ducă fata în pădure si sa o ucida, dar acesta era un om bun si a lasat-o sa scape. Rămasă în pădure, Albă-ca-zăpada ajunse la căsuţa celor şapte pitici. Aceştia o invitara să rămână pentru totdeauna la ei. Afland ca Alba ca Zapada nu a murit, regina cea rea isi puse in gand sa o ucida. Imbracata in vanzatoare ea i-a oferit un mar otravit cu care fata s-a inecat si a cazut la pamant. Tristi, piticii au asezat-o intr-o cutie de sticla. Un fiu de împărat trecu într-o zi pe-acolo si observa frumusetea fetei si o lua cu el la palat. Unul dintre piticii care duceau cutia de sticla se împiedică. Sicriul se zgudui, fetei îi sări din gât bucata de măr otrăvit, şi ea se ridică, teafără şi la fel de frumoasă ca inainte. Bucuros, fiul de imparat o ceru se sotie si ea accepta, iar regina cea rea muri de suparare.