A fost odata un pui de brad care voia sa creasca mai repede si sa ajunga precum brazii mari din padure. Și uite așa nu se mai bucura de razele soarelui sau iepurii prietenosi pentru că era prea ocupat să își imagineze cum va fi când va crește mai mare. In fiecare iarna el vedea ca in padurea veneau cativa oameni care alegeau brazii cei mai frumosi, ii incarcau in caruta si porneau cu ei intr-un loc necunoscut. De la vrabiute a aflat ca brazii ajung in oras, in case mari, unde oamenii ii impodobesc si ii rasfata. Cand a venit vremea lui sa fie taiat, bradul a simtit durerea toporului in truchiul sau, dar a rezistat gandindu-se la bucuria ce il asteapta in oras. Luat de o familie, el a ajuns într-un salon frumos, lângă o sobă călduroasă, unde copiii i-au impodobit ramurile si i-au pus o steluta in varf. Din pacate, in urmatoarea dimineata, nimic nu a mai fost la fel. Doi oameni au venit și l-au scos din salon, apoi l-au urcat într-un pod întunecos unde a fost uitat. In pod s-a imprietenit cu niste soricei carora le-a povestit viata sa, iar ei i-au spus ca e foarte norocos ca a experimentat atat de multe lucruri. La primele raze de soare, primavara, oamenii au venit si l-au scos in curte si l-au abandonat. Arborele a privit frumusetea florilor si a gradinii, apoi s-a privit pe el și s-a prăbușit la pământ. Ce bine ar fi fost să rămâna în pădurea lui!