Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o familie de purceluși. Ce frumoasă era viața lor! Copiii, 3 frățiori veseli se jucau toată ziua în bălți cu noroi, alergau și inventau tot felul de poezii. Deși încă nu deveniseră adulți, purcelușii s-au decis într-o zi că e momentul să locuiască singuri și să își găsească scopul în viață, iar mama i-a sfătuit să fie atenți la un singur lucru: lupul înfometat.

Fratele cel mare a spus că, în primul rând, trebuie să își construiască o casă pentru că vine frigul. Cel mai mic purceluș a hotărât să o ridice din fân cu gândul că o să termine repede și apoi o să aibă mai mult timp de joacă. Fratele mijlociu și-a construit o căsuță din crenguțe, iar fratele cel mare a hotărât că vrea ceva și mai rezistent – o casă din cărămidă cu acoperiș înalt, ferestre și un șemineu. În timp ce purcelușii mici dansau, cântau și se zbenguiau fără griji, fratele mare punea cărămidă peste cărămidă și muncea din greu pentru căsuța lui.

După puțin timp, un lup flămând a simțit miros de carne proaspătă și a bătut la ușa din paie. Deși micuțul nu a vrut să deschidă, lupul a tras aer în piept și a suflat peste paie și fân, așa că toată căsuța s-a dărâmat. Tare a mai luat-o la fugă micuțul spre casa frățiorului mijlociu când și-a văzut pereții distruși și acoperișul în bătaia vântului. Dar și aici lupul a suflat tare, iar casa din crenguțe a fost pusă la pământ.

Speriați, frații au alergat atunci spre casa din cărămidă a purcelului mare. Crezând că și aici merge cu suflatul, lupul a încercat să sufle din nou, dar degeaba. Casa din cărămidă nu se mișca. Atunci s-a gândit să coboare pe horn, dar purcelușii îi pregătiseră deja o mare surpriză aprinzând focul și învârtind într-o oală cu apă fierbinte. Ce usturime a simțit lupul atunci când a aterizat cu codița în apa clocotită!

„Aici clar că nu mă mai întorc!” a spus el și a fugit în pădure. lăsând purcelușii să trăiască o viață liniștită.