Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… o femeie care își dorea tare mult un copilaș, așa că într-o zi s-a dus la o babă ce îndeplinea dorințe și a întrebat-o unde ar putea să găsească un copil. Baba i-a dat un bob de orz și i-a spus să îl pună într-un vas cu flori. Îndată a răsărit o floare mare și frumoasă, iar în floare stătea o fetiță mititică cât un deget. De aceea, i-au pus numele Degețica. Părinții i-au făcut leagăn dintr-o coajă de alună, saltea și păturică din petale de toporaș și trandafir. Era o plăcere să o vezi și să o auzi cântând. Într-o noapte, pe fereastra camerei unde dormea a sărit o broască mare și urâtă care a furat coaja în care dormea Degețica, îndreptându-se cu ea spre râul mlăștinos unde era casa ei, cu gândul că o va mărita cu băiatul său broscoi.

Când s-a trezit, fetița a început să plângă, așa că peștii din apă s-au strâns în jurul lujerului de nufăr unde era așezată și l-au ros cu dinții, iar frunza a plutit departe, pe apă. Și cum mergea așa pe apă veni în zbor un cărăbuș care o prinse cu lăbuțele și zbură cu ea într-un copac. Toți cărăbușii au început să râdă de ea că e urâtă și nu are antene, așa că au dat-o jos din copac și au așezat-o pe o floare.

Biata de ea, a stat toată vara singură în pădure mâncând dulceața florilor și bând roua adunată de pe frunze până când a venit iarna cu fulgi mari și reci, iar Degețica a început să tremure. Chiar la marginea pădurii unde stătea era un lan mare în care Degețica se aventură până ajunse la ușa unui șoarece de câmp căruia îi ceru o bucățică dintr-un bob de grâu. Șoarecele a primit-o în casa lui și i l-a prezentat pe vecinul cârtiță cu gândul că fata s-ar putea mărita cu el.

Cârtița săpase de curând un drum pe sub pământ pe unde îi invită pe Degețica și pe șoarece să se plimbe și le spuse că acolo se află o rândunică moartă de frig. Tristă, fetița fetița împleti un covor din fân și acoperi rândunica, apoi o înconjură cu bumbac pe care îl găsise la șoarece, ca să îi țină de cald. Cum s-a încălzit, inima păsării a început să bată și ea a invitat-o pe Degețica în țările calde.

Au zburat împreună peste păduri și peste ape, sus, deasupra munților mari până au ajuns la un palat de marmură albă. Degețica s-a uitat în jur și a zărit un omuleț mic cu o coroană de aur pe cap. Omulețul era împăratul florilor și se îndrăgosti pe loc de ea. Cei doi se căsătoriră, iar Degetica deveni regina florilor.