Ca toate poveștile și aceasta începe cu a fost odată… un marinar. În cele ce urmează îți vom spune cea mai veche poveste marinărească, așternută pe hârtie acum 4000 de ani, pe Țărmul Mării Roșii.
Așa cum îți spuneam, a fost odată un marinar foarte ghinionist pe care nenorocul îl pândise pretutindeni. După o călătorie lungă pe mare, clătinându-se încă pe valuri, el privi spre țărm cu melancolie și începu să le povestească celor câțiva oameni care mai rămăseseră cu el pe corabie așa:
– Acum mai bine de 4 luni mă aflam pe o corabie cum nu ați mai văzut de mare. Nu îmi era frică de nimic și puteam să prezic orice furtună și orice dezlănțuire a vântului chiar de la prima adiere. Călătoream alături de alți marinari către minele de aramă ale regelui din peninsula Sinai. Tocmai când ne aflam în largul mării, vânturile ne-au împins corabia departe, spre miazăzi, și asupra noastră s-a abătut o furtună cum nu mai văzusem până atunci. Un val imens ne-a spulberat corabia și toți prietenii mei au pierit. Eu singur m-am pomenit aruncat pe o scândură și marea m-a dus pe țărmul unei insule necunoscute.
Am stat 3 zile singur fără să știu ce să fac. Dormeam în scorbura copacilor și mâncam o mulțime de fructe și legume pe care le găseam pe insulă: smochine, struguri, pere dulci, pepeni sălbatici și chiar pește când reușeam să pescuiesc.
Într-o zi, în timp ce aprindeam focul cu ajutorul unui lemn uscat, am auzit un zgomot puternic ca și cum un val se lovise de stânci. Dar… ce să vezi… m-am pomenit în fața mea cu un șarpe lung de 30 de metri, cu barbă albă și solzi de aur. M-am aruncat pe burtă și mi-am imaginat că o să mă înghită imediat, dar mare mi-a fost mirarea când șarpele mi-a vorbit cu grai omenesc:
– Cine te-a adus aici, străine / Pe această insulă, la mine? Dacă simt cumva că ai mințit / Vei pieri în flăcări negreșit!
N-am putut să scot nicio vorbă de frică, așa că târâtoarea m-a înhățat și m-a dus în peștera ei cu prag argintiu, punându-mi aceeași întrebare.
– Cine te-a adus aici, străine?
Când am văzut că nu are de gând să mă mănânce, i-am povestit toată aventura prin care am trecut.
– O, nu te teme, omule! Dacă ai ajuns la mine în peșteră, voi avea grijă să te întorci înapoi acasă.
Apoi mi-a spus că voi sta 4 luni încheiate pe insulă, după care va veni o corabie egipteană și cu ea voi ajunge acasă pentru a-mi îmbrățișa din nou familia.
Și șarpele rămăsese fără cei 70 de frați, surori și veri. Într-o noapte, în timp ce el era plecat, pe insulă se prăbușise o stea în flăcări și toată familia lui arsese. Din fericire, din rămășițele stelei luase naștere o fată frumoasă care l-a îngrijit și l-a ajutat să treacă peste tristețe, așa cum făcea și el acum cu marinarul din poveste.
– Și am trăit așa multe săptămâni, înconjurați de toate bunătățile și mirodeniile de pe insulă, își continuă marinarul povestea. Nu îmi lipsea nimic. Peștera era plină de comori – saci cu mirodenii frumos mirositoare, grămezi de aur și argint.
În ziua când s-au împlinit 4 luni de când mă aflam pe insula șarpelui proroc, am ieșit de dimineață și m-am urcat în cel mai înalt pom și, exact cum îmi spusese șarpele, am văzut pe mare corabia cu care azi ne-am întors aici, la țărm. La plecare, sarpele mă aștepta cu daruri – tămâie, piper, un elefant, câțiva ogari și maimuțe la fel de mari ca oamenii. Da, așa cum ai auzit! Elefant, ogari și maimuțe.
După cum vedeți, dragi prieteni, un rău se poate termina uneori cu bine. Să învățați și voi din necazuri și să fiți mereu optimiști. Nu se știe niciodată când veți primi un ajutor neașteptat.
Poveste din vremea vechilor faraoni, adaptată după textul cu același nume
