Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată un dragon înspăimântător care locuia într-o peșteră întunecoasă de la poalele dealului Wawel, în țara pe care noi o numim azi Polonia. Tocmai pentru că trăia la baza acestui deal, oamenii îl numeau Dragonul Dealului Wawel sau, mai scurt, Dragonul Wawel. Nimeni nu știa cum de își făcuse casă tocmai acolo, dar toți locuitorii se temeau de el. Până și soldații din armata regelui înghețau de frică atunci când îi auzeau respirația sau, mai rău, urletul Uuuuuuu când îi era foame.
- Dragonul acesta nu poate fi învins și nici alungat! spuneau mereu oamenii.
Și încă nu v-am spus ce era mai rău! În fiecare zi dragonul ieșea din peșteră și zbura în căutarea unui om pe care să îl mănânce la cină. Cel mai adesea fura în gheare fete tinere, dar putea să înghită fără probleme zeci de oi, cai și vaci. Iar când se supăra, pârjolea totul în calea lui.
Regele Krak chemase cei mai înțelepți oameni din ținut și îi rugase să găsească o soluție, dar nimeni nu avea nicio idee. Într-o zi, regele a promis că îi va da coroana celui care va avea curaj să îl înfrunte pe dragon. Ba mai mult, i-o va da și de soție pe fiica lui.
Cel care va avea curaj să îl doboare pe dragon
Va primi sceptrul, coroana și va fi în regat domn
Îi promit averea, îi dau și fata
Numai să dea bestia odată gata.
Mulți au încercat să doboare înaripatul, dar nimeni nu a reușit. Cu trecerea timpului, tot mai puțini bărbați se încumetau să ajungă la peșteră pentru că știau că dragonul îi va arde cu respirația lui înflăcărată. Totul până într-o zi când la poarta palatului apăru un cizmar, fără armură, fără sabie sau coif.
- Vreau să vorbesc cu regele Krak! a spus el. Sunt gata să îl înfrunt pe dragon.
- Tinere, cum vei putea să faci acest lucru? O mulțime de soldați înarmați până în dinți au încercat să ucidă bestia, iar tu vii aici fără să ai măcar o sabie, spuse regele uimit.
- Ai încredere în mine, chiar dacă sunt un simplu cizmar, am o minte foarte ascuțită. Tot ce îmi trebuie este un miel sacrificat și sulf.
Zis și făcut. Cizmarul tăie burta mielului și o umplu cu sulf, sau mai bine zis pucioasă, apoi își scoase acele și ața cu care obișnuia să repare pantofi și cusu la loc burta animalului.
- Să te vad acum, dragonașule! spuse băiatul în timp ce așeza frumos mielul în fața peșterii.
Apoi se ascunse în spatele unor tufișuri, așteptând animalul să iasă din peșteră.
Deși nu vorbim limba dragonilor, putem să ne imaginăm ce a zis animalul când s-a trezit și a simțit miros de mâncare proaspătă.
- Mmmmmm, ce bine arată mieluțul asta, o să îl mănânc pe tot la micul dejun.
Și așa s-a și întâmplat. Dragonul a înghițit pe nerăsuflate mielul, iar sulful a început să îi roadă stomacul. Păi de ce credeți voi că a ales croitorașul sulf? Pentru că din sulf se fac artificiile și chiar praful de pușcă!
- Ahhhh, ce durere de burtă am! urla animalul în timp ce fugea spre râu să bea apă și să își mai liniștească stomacul.
Dar degeaba. Cu cât sorbea mai multă apă, cu atât îl durea mai tare. Și a înghițit dragonul nostru jumătate din râul Vistula, un râu mare, mare din Polonia. Atât de mult a băut încât a explodat. Baaaaaam! Și așa de puternică a fost explozia încât locuitorii orașului au crezut că e cutremur.
Și uite așa, planul cizmarului a funcționat perfect. Pericolul care amenința orașul a dispărut, iar băiatul a primit regatul și fata, așa cum i se promisese.
Așadar, dacă se întâmplă să vizitați Cracovia, puteți merge să vedeți peștera dragonului de la poalele dealului Wawel, alături de statuia care înfățișează animalul cel rău, suflând foc pe gură, în amintirea legendei și a cizmarului isteț.
Adaptare după legenda poloneză cu același nume
Interpretare – Claudia Lungu
