Maimuța și bananele

Hai să îți zic un secret: maimuțele cred că toate bananele din lume sunt ale lor! Da, chiar așa! De unde știm? Dintr-o poveste, desigur! Vrei să o afli?

Ei bine, ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată, într-un sat din Brazilia, o bătrână care avea o grădină mare și plină cu bananieri. Femeii îi era tare greu să culeagă bananele din copaci, așa că a făcut o înțelegere cu cea mai mare maimuță din sat:

  • Adună tu pentru mine aceste banane frumoase și coapte, iar eu îți voi da jumătate dintre ele! a spus bătrânica.

Maimuța a făcut întocmai, dar când a venit momentul să împartă, i-a dat bătrânei cele mai mici și mai urâte banana, iar pentru ea le-a păstrat pe cele mai bune și mai mari, și le-adus acasă, să se coacă pe întuneric.

  • Nu se poate așa ceva, și-a spus bătrâna cu tristețe. Trebuie să o învăț minte pe smechera aceasta. Cum să fac? Cum să fac?

După o noapte în care s-a tot gândit, femeia a pus la cale un truc. Imediat cum a răsărit soarele, ea a modelat din ceară o figurină care semăna cu un băiețel. Apoi a pregătit un coș mare cu cele mai galbene, frumoase și coapte banane și l-a așezat pe băiețelul de ceară lângă fructe.

Exact cum își imaginase, maimuța a trecut pe lângă coș și, crezând că lângă el se află un vânzător de banane, l-a întrebat:

– Bună dimineața, băiețel! Îmi dai și mie o banană, te rog?

Dar figurina de ceară nu a scos niciun sunet.

– Bună dimineațaaaaa, dă-mi și mie o banană, doar o banană mică, dulce și coaptă, a spus atunci mai tare maimuța.

Băiatul nici nu-l băga în seamă. Atunci maimuța s-a enervat și a țipat cât putea de tare:

– Știi ce? Dacă nu-mi dai o banană, o să-ți răstorn coșul și o să-ți împrăștii toate bananele pe jos!

Vânzătorul nici nu a clipit, așa că maimuța a alergat spre el și l-a lovit cu putere până ce mâna i s-a blocat în ceară.

– Hei, dă-mi drumul! Da-mi drumul, că altfel te lovesc și cu cealaltă mână.

Nimic.

Maimuța l-a împins atunci tare și cu cealaltă mână care, desigur… s-a lipit și ea de ceară.

-Dă-mi imediat drumul la mâini, că altfel te lovesc și cu piciorul! Uite-așa!

Ce credeți că s-a întâmplat? Maimuța a rămas lipită cu ambele mâini și ambele picioare de figurina de ceară.

– Hei, dă-mi drumul, nu glumesc! a spus maimuța agitându-se și lipindu-și tot corpul de ceara galbenă și alunecoasă.

– Dacă nu-mi dai drumul, voi chema toate celelalte maimuțe să mă ajute!

Și maimuța începu să țipe și să se zbată din toate puterile, până când o întreagă armată de maimuțe, mai mici și mai mari, își făcură apariția din toate împrejurimile.

– Cum să o ajutăm? Ce facem? se întrebau între ele.

În cele din urmă, cea mai mică dintre ele veni cu o idee:

  • Hai să rugăm Soarele să ne ajute! Ne putem urca una peste alta cât mai sus ca să fim sigure că ne aude.

Zis și făcut. Maimuța din vârf a strigat tare, tare, către Soare și acesta a topit cu razele lui toată ceara, eliberând maimuța blocată.

Văzând că șmecheră a reușit să scape, bătrâna a fost foarte dezamăgită, așa că a decis să se mute într-o altă parte a lumii, să cultive varză. Iar maimuțele au rămas stăpâne peste gradina ei și de atunci spun că toate bananele din lume sunt ale lor.