Maimuța și bananele

Hai să îți zic un secret: maimuțele cred că toate bananele din lume sunt ale lor! Da, chiar așa! De unde știm? Dintr-o poveste, desigur! Vrei să o afli?

Ei bine, ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată, într-un sat din Brazilia, o bătrână care avea o grădină mare și plină cu bananieri. Femeii îi era tare greu să culeagă bananele din copaci, așa că a făcut o înțelegere cu cea mai mare maimuță din sat:

  • Adună tu pentru mine aceste banane frumoase și coapte, iar eu îți voi da jumătate dintre ele! a spus bătrânica.

Maimuța a făcut întocmai, dar când a venit momentul să împartă, i-a dat bătrânei cele mai mici și mai urâte banana, iar pentru ea le-a păstrat pe cele mai bune și mai mari, și le-adus acasă, să se coacă pe întuneric.

  • Nu se poate așa ceva, și-a spus bătrâna cu tristețe. Trebuie să o învăț minte pe smechera aceasta. Cum să fac? Cum să fac?

După o noapte în care s-a tot gândit, femeia a pus la cale un truc. Imediat cum a răsărit soarele, ea a modelat din ceară o figurină care semăna cu un băiețel. Apoi a pregătit un coș mare cu cele mai galbene, frumoase și coapte banane și l-a așezat pe băiețelul de ceară lângă fructe.

Exact cum își imaginase, maimuța a trecut pe lângă coș și, crezând că lângă el se află un vânzător de banane, l-a întrebat:

– Bună dimineața, băiețel! Îmi dai și mie o banană, te rog?

Dar figurina de ceară nu a scos niciun sunet.

– Bună dimineațaaaaa, dă-mi și mie o banană, doar o banană mică, dulce și coaptă, a spus atunci mai tare maimuța.

Băiatul nici nu-l băga în seamă. Atunci maimuța s-a enervat și a țipat cât putea de tare:

– Știi ce? Dacă nu-mi dai o banană, o să-ți răstorn coșul și o să-ți împrăștii toate bananele pe jos!

Vânzătorul nici nu a clipit, așa că maimuța a alergat spre el și l-a lovit cu putere până ce mâna i s-a blocat în ceară.

– Hei, dă-mi drumul! Da-mi drumul, că altfel te lovesc și cu cealaltă mână.

Nimic.

Maimuța l-a împins atunci tare și cu cealaltă mână care, desigur… s-a lipit și ea de ceară.

-Dă-mi imediat drumul la mâini, că altfel te lovesc și cu piciorul! Uite-așa!

Ce credeți că s-a întâmplat? Maimuța a rămas lipită cu ambele mâini și ambele picioare de figurina de ceară.

– Hei, dă-mi drumul, nu glumesc! a spus maimuța agitându-se și lipindu-și tot corpul de ceara galbenă și alunecoasă.

– Dacă nu-mi dai drumul, voi chema toate celelalte maimuțe să mă ajute!

Și maimuța începu să țipe și să se zbată din toate puterile, până când o întreagă armată de maimuțe, mai mici și mai mari, își făcură apariția din toate împrejurimile.

– Cum să o ajutăm? Ce facem? se întrebau între ele.

În cele din urmă, cea mai mică dintre ele veni cu o idee:

  • Hai să rugăm Soarele să ne ajute! Ne putem urca una peste alta cât mai sus ca să fim sigure că ne aude.

Zis și făcut. Maimuța din vârf a strigat tare, tare, către Soare și acesta a topit cu razele lui toată ceara, eliberând maimuța blocată.

Văzând că șmecheră a reușit să scape, bătrâna a fost foarte dezamăgită, așa că a decis să se mute într-o altă parte a lumii, să cultive varză. Iar maimuțele au rămas stăpâne peste gradina ei și de atunci spun că toate bananele din lume sunt ale lor.

Completează formularul 230 fără drumuri la ANAF!

MULȚUMIM!

ASOCIAȚIA PENTRU EDUCAȚIE DIGITALĂ BIGGER PICTURE

Ne-am bucura să fim primii în gândurile voastre atunci când vine vorba de povești, podcast-uri, materiale educative de calitate și... declarația 230.