Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… un urechiat simpatic și săltăreț care trăia într-o vizuină alături de cei patru frați ai săi. Într-o zi, mama-iepure l-a zărit pe Țuști, că așa îl chema pe cel mai mic dintre iepurași, cu mustățile pline de iarbă proaspătă și cu blănița din jurul gâtului portocalie, ca și cum tocmai s-ar fi tăvălit într-un câmp plin cu morcovi și verdeață.
– Țuști, vino să te scutur! Cum de te-ai murdărit atât de tare?
– Mami, îți mai amintești familia aceea care trăiește în mijlocul pădurii în casa de lemn? Cei care ne primeau astă vară în grădina lor și ne lăsau să ronțăim salată?
– Daaaaa, acum înțeleg… deci de acolo vii tu, poznașule. Ce bunătăți ai mai primit de la Vlad, băiețelul cu nas în vânt?
– Morcovi dulci, crocanți și apă de ploaie curată.
– Măi, urechilă, atunci hai să le facem și noi o surpriză. Copii, hai toți în jurul meu! Voi pregăti un coș cu ouă colorate. Iată-l! Fiecare dintre voi va participa la acest joc. Luați câte un ou și mergeți cu el în grădina lui Vlăduț. Știți că îi place să se joace de-a ascunselea, așa că lăsați ouăle în cele mai ciudate și interesante locuri, apoi jucați-vă cu el de-a găsitul fără să îi dați indicii. O să îi facă mare plăcere, iar noi îl vom răsplăti așa pentru că ne răsfață.
– Daaaaa, iupiiiii, spuse cel mai mare frate care înșfăcă oul verde și, în goana lui cea mare, îl scăpă direct pe jos. POC!
Oul se zdrobi de pământ, iar dintre cojile lui începu să curgă albușul proaspăt, în timp ce blănosul plângea de mama focului.
Al doilea frățior alese oul galben-auriu și porni cu el spre grădina lui Vlăduț, dar când să sară gardul, se împiedică de o rădăcină și sparse imediat oul rotunjor.
– Eu voi fi mai atent, spuse cu încredere al treilea iepuraș, în timp ce o zbughi cu un ou albastru spre Vlad.
Țup peste un râu. Țup și peste o poiană. Țup și peste rădăcinile copacilor. Totul părea bine, până când auzi o voce mieroasă:
– Frumosule cu blăniță strălucitoare, dă-mi și mie, te rog, oul să-l privesc mai bine. N-am văzut niciodată un ou atât de frumos!
– Bună, vulpițo! Era să nu te recunosc! De obicei mă fugăreai prin pădure și acum vrei să ne împrietenim?
– Da, da vreau! Hai, acum dă-mi să văd oul acela superb.
Sperând că, în sfârșit, se va pune bine cu vulpița, iepurele îi întinse oul. Și ce crezi că păți? Într-o clipită cumătra îl și înghiți.
– Ha, haaaa, doar nu credeai că un iepure și o vulpe o să fie vreodată prieteni, spuse vulpea și fugi într-un tufiș.
Supărat, și acest iepuraș se întoarse în vizuină cu coada între picioare.
Ultimul care porni la drum fu Țuști căruia îi mai rămăsese doar oul roșu în coș. Deși era tare entuziasmat și abia aștepta să ajungă la grădină, Țuști fu mult mai atent decât frații săi și nu se opri la joacă și nici la discuții cu vulpea roșcată. Aproape de apus el ajunse în grădina lui Vlăduț și ascunse oul bine, sub frunzele unei căpățâni de salată. Ce fericit va fi Vlăduț când îl va găsi, se gândi Țuști și se întorse acasă pentru a-i spune mamei că și-a îndeplinit miciunea.
– Iepuraș coconaș, tu ești singurul care a dus oul unde trebuie, spuse mama. Bravo! De acum toți copiii din lumea aceasta te vor aștepta primăvara în casele sau grădinile lor. Tu ești cel ales să reprezinți sărbătoarea Paștelui.
Totul s-a întâmplat demult, dar Iepuraşul încă trăieşte şi le aduce în fiecare an ouă colorate tuturor copiilor cuminţi urându-le: Paşte fericit!
Pe lângă povestea lui Țuști, în lumea aceasta există o mulțime de alte legende legate de iepuraș. Ba mai mult, în unele țări iepurașul e înlocuit de cuc, barză sau cocoș. E posibil să auzi și de povestea lui Eostre, zeița florilor și a primăverii. Există mai multe versiuni ale poveștii ei, dar cea mai cunoscută spune că ea a găsit o pasăre cu aripi înghețate pe care a transformat-o în iepure ca să o salveze. Odată transformat, iepurele a continuat să depună ouă, cum era obișnuit de pe vremea când era pasăre, și le-a oferit copiilor în semn de recunoștință pentru că a fost salvat.
Nu știm dacă tu ești obișnuit cu vânătoarea de ouă, dar ea vine dintr-o poveste cu o mămică foarte săracă. Deși nu avea bani să le cumpere copiilor ei dulciuri de Paște, ea obișnuia să coloreze ouă și să le ascundă în grădină pentru a se juca alături de copii. Odată începută căutarea, copiii au zărit în grădină un iepure și au crezut că el a ascuns ouăle, așa că l-au așteptat în fiecare an.
Iepurașul de Paște va rămâne întotdeauna un simbol îndrăgit de copii, chiar dacă originea lui rămâne misterioasă. Primește-l în casa ta și bucură-te în fiecare an! Paște fericit!
