– Oare a călătorit mult?

– Așa se pare, sau poate e înzestrat cu un fel de clarviziune pentru că vorbele lui se adeveresc, mai ales când vine vorba de călătorii.

Nimeni nu știa cu adevărat cine e domnul Phileas Fogg pentru că el însuși era foarte discret. Părea misterios și locuia cu un singur slujitor în casa din Saville Row din Londra anilor 1872. Îi plăcea să citească ziarul, să joace whish și ori de câte ori afla că e nevoie de bani pentru un scop nobil, se oferea să ajute. Ba mai mult, era extrem de riguros, calm și precis în activitățile zilnice.

– Ești cu 4 minute în urmă, dar de data aceasta nu contează. De astăzi ești angajat în serviciul meu, îi spuse lui Jean Passepartout, slujitorul care urma să îi stea alături în aventura ce urma.

Singurul loc în care Fogg mergea constant era Reform Club, un loc exclusivist unde se întâlnea cu alți gentlemani respectabili și juca whist.

– Ce se mai aude cu furtul acela de 55 mii de lire de la Banca Angliei?

– Poliția caută hoțul, dar lumea e mare, așa că e posibil să fie deja departe și să scape.

– A fost mare, interveni Phileas Fogg. Acum… a devenit mai mică. Îi poți face ocolul în 80 zile.

– Deși e posibil, cele 80 zile nu iau în calcul riscurile care pot să apară pe drum…

– Pun pariu cu voi pe 20 mii de lire că pot face înconjurul lumii în 80 zile. Mă voi organiza cu precizie matematică. Și știți… un gentleman englez nu glumește… Dacă sunteți de acord, plec în această seară din Londra și îmi propun să fiu înapoi pe 21 decembrie 1872, la ora 9 fără un sfert seara. În caz contrar, banii rămân la voi.

– E absurd, strigă Andrew Stuart, unul dintre membrii clubului. Dar fie… sunt banii lui.

Și așa porni Phileas Fogg, alături de Passepartout, în jurul lumii, cu o singură geantă de voiaj și cu un exemplar din Ghidul general al traseelor de cale ferată și al curselor de piroscaf, cu toate orarele vapoarelor și trenurilor.

Vestea planului său se răspândi repede și deveni subiectul de conversație în Anglia. Ziarele de renume și gazetele locale catalogară intenția domnului Fogg drept curată nebunie, în timp ce oamenii îl considerau de-a dreptul sărit de pe fix.

În acest timp, șeful poliției primi o depeșă telegrafică pe care scria așa: „Din Suez, pentru Londra. Am găsit hoțul de la bancă, Phileas Fogg. Trimiteți neîntârziat la Bombay mandat de arestare”. Iar semnătura purta numele detectivului Fix. Concluzia? Gentleman-ul plecase în grabă ca să scape de arest, sub pretextul călătoriei, pentru a-i conduce pe detectivi pe o pistă greșită. Detectivul Fix, motivat și de promisiunea unei recompense, comparase fotografia lui Fogg cu portretul hoțului și asemănarea erau uimitoare.

În acest timp, domnul Fogg nota într-un carnet toate datele călătoriei sale. Cele mai importante destinații ale călătoriei erau Paris, Brindsi, Suez, Bombay, Calcutta, Singapore, Hong Kong, Yokohama, San Francisco, New York și Londra, din 2 octombrie până în 21 decembrie.

Mare îi fu uimirea lui Passepartout când realiză că stăpânul său avea un singur scop: să vizeze pașaportul în fiecare oraș, fără să viziteze nimic. În tot acest timp, detectivul Fix călătorea alături de Fogg și Passepartout în speranța că îl va putea aresta pe hoț și își va primi recompensa.

– Avem un avans de două zile, spuse Fogg, consultându-și agenda.
Vaporul Mongolia ajunsese cu două zile înainte la Bombay.

Dar avansul fu curând adus la zero când, într-o pădure din India pe care o traversau călare pe un elefant, zăriră o ceremonie religioasă ciudată: o mulțime de oameni intonau un fel de psalm funebru și cântau la tamburine, urmați de un car în care se afla o tânără frumoasă care urma să fie sacrificată.

– E cu putință ca aceste obiceiuri barbare să mai existe în India? îl întrebă Fogg pe bărbatul care le era călăuză.

– În aceste teritorii sălbatice da. Dacă femeia nu ar fi de acord să moară, ar trebui să suporte o rușine incredibilă din partea comunității. Din păcate, mâine dimineață va avea loc sacrificiul. Iar trupul bărbatului mort din car este al soțului ei, un prinț cu care a fost căsătorită fără voie, alături de care tradiția spune că trebuie să moară și ea.

– O vom salva! spuse Fogg. Avem un avans de timp și ne riscăm viața, dar vreau să o salvăm.

Și așa a fost. Eroul fu chiar Passpartout, care se strecură prin fum și întuneric și reuși să o poarte pe brațe pe femeie înainte ca preoții să își dea seama de răpire. Aouda era fermecătoare și vorbea engleză corect, așa că, după ce își reveni din șoc, putu să comunice cu salvatorii ei.

– Te vom însoți până la Hong Kong, unde vei fi în siguranță, îi spuse Phileas Fogg.

– Nu știu cum să vă mulțumesc, mi-ați salvat viața. Da, Hong Kong e un loc bun, am acolo o rudă, un comerciant important, și voi rămâne cu el.

Călătoria continuă cu o mulțime de alte peripeții pe care le depășiră spre dezamăgirea detectivului Fix care aștepta din moment în moment să primească mandatul de arestare.

– Vărul tău Jeejeeh nu mai e în Hong Kong, Aouda. Cred că trebuie să continui drumul cu noi spre Europa, spuse domnul Fogg, din ce în ce mai atras de frumuseței Aoudei.

Și așa se întâmplă deși, o altă cotitură importantă schimbă planul călătorilor. Detectivul Fix îi mărturisi lui Passpartout că îi urmărește pentru că stăpânul lui a jefuit o bancă, dar, pentru că servitorul nu dori să își trădeze stăpânul, Fix îi strecură în mână o pipă cu opiu. Sub influența narcoticului, servitorul căzu cu capul pe masă și nu apucă să își anunțe stăpânul că vasul Carnatic, pe care urmau să se îmbarce, va ridica ancora cu o seară înainte față de cum era planificat.

Deși pierdură vaporul, Fogg plăti bine un alt navigator să îi ducă mai departe, pe Marea Chinei. În acest timp, Passpartout se trezi și se îmbarcă singur pe Carnatic, spre Japonia. Realizând că nu își va mai întâlni prietenii, înfometat și fără bani, el se angajă într-o trupă acrobatică drept clovn. Trebuia să facă parte din echipa echilibriștilor în numărul Nasurilor Lungi și să fie baza unei piramide umane. Dar, în timpul spectacolului, el îi zări în public pe Aouda și domnul Fogg, ajunși întâmplător la reprezentație înaintea următoarei îmbarcări, și își abandonă poziția, dărâmând toți echilibriștii.

Aventura călătorilor continuă pe mare și pe uscat, împotriva taifunurilor puternice, a valurilor înalte, bizoni ce blochează calea ferată, ninsoare pe care o înfruntă cu sanie cu pânze, a situațiilor limită cum ar fi lipsa de combustibil, trecerea peste un pod suspendat șubrezit și chiar a unor încăierări politice. În tot acest timp, realizând că nu îl poate aresta încă pe domnul Fogg, detectivul Fix rămăsese aproape de călători și își schimbă planul: voia să înlăture toate obstacolele din calea lui Fogg până în Anglia, unde putea să îl aresteze.

Spre finalul călătoriei apăru o nouă situație neașteptată. Domnul Fogg îl provocă la un schimb de focuri de revolver pe Stamp Protector, unul dintre manifestanții politici întâlniți pe drum, însă trenul fu atacat de o bandă de indieni sioux înarmați și tot planul se schimbă.

– Mă voi strecura sub vagon și voi desface lanțurile de siguranță, hotărî Passpartout. Și așa făcu, însă locomotiva se detasă de restul trenului, iar servitorul dispăru odată cu ea.

– Am să îl găsesc, viu sau mort, spuse domnul Fogg, care porni cu riscul întârzierii la Londra, după Passpartout. Își sacrificase averea, iar acum își riscase viața, din datorie, fără să ezite. Și norocul fu de partea lui pentru că reuși să își salveze prietenul din mâinile indienilor.

La o distanță de 6 ore de Londra, detectivul Fix îl arestă, într-un final pe Phileas Fogg, însă, spre dezamăgirea detectivului, află că adevăratul hoț fusese deja prins, iar Fogg fu eliberat. Când, în final, coborî din ultimul tren, toate ceasurile din Londra arătau ora 9 fără 10 minute. Pierduse pariul, întârziase 5 minute.

– Stop, am greșit calculul cu o zi! spuse Passpartout. Eroarea e simplă. Stăpânul meu a câștigat o zi fără să își dea seama pentru că tot timpul a călătorit către est.

Având în vedere că banii câștigați în urma pariului acopereau cheltuielile călătoriei aproape în totalitate, care era, de fapt câștigul acestei aventuri?

– Am fi putut să facem înconjurul lumii în doar 78 zile, spuse domnul Fogg. Dar nu am fi traversat India și nu aș fi salvat-o pe Aouda și ea nu ar mai fi devenit acum soția mea… Sunt cel mai fericit om.

Ei bine, oare nu ar merita să facem înconjurul lumii chiar și pentru mai puțin de atât?