Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată o raţă care stătea liniștită pe ouăle ei din cuib și visa la momentul în care va deveni mamă. Și iată că, într-o dimineață rece de primăvară, a crăpat un ou. Și apoi altul. Și încă unul. Rând pe rând puișorii ieșeau și măcăneau, mai puțin un singur ou care rămăsese întreg și parcă nu voia să se crape cu niciun chip. În sfârşit, după încă o zi și o noapte, din el ieși o rățușcă mare și cam urâțică, cu pene alb-cenușii, diferite de ale fraților ei.

Mama îi duse pe toți să cunoască păsările din curtea cea mare, dar toate o alungară pe rața mica și diferită pentru că li se părea urâtă. De accea, ea hotârî să-și caute o nouă casă și sări peste gard spre balta unde stăteau raţele sălbatice. Singură și tristă, fără niciun prieten, ajunse la o casă dărăpănată în care locuiau o babă, un motan şi o găină. Baba o primi cu gândul că îi va face ouă, dar după câteva zile, pe rățușca noastră a cuprins-o dorul de apă şi și-a continuay drumul.

Într-o seară, când tocmai se scălda în apă, a văzut cele mai frumoase păsări din lume! Erau albe ca zăpada şi aveau gâturi lungi. Erau lebede. Timpul a trecut și iarna a devenit tot mai grea. Din fericire, într-o dimineaţa trecu pe lângă ea un ţăran care o lua acasă și uite așa rățușca trecu cu bine peste prima ei zăpadă.

Spre primăvară, rața a observat că i-au crescut aripile și poate să zboare sus, sus de tot.  Și uite așa a ajuns într-o grădină mare și frumoasă pe marginea unui lac. Dintre trestii ieşiră trei lebede plutind încet pe luciul apei. Imediat cum o zăriră, lebedele se apropiară cu iubire. Era ca și cum s-ar fi cunoscut deja! Privindu-și chipul în luciul apei, rățușca descoperi că a început să semene cu lebedele din jur. Ei bine… era și ea o lebădă cu cioc frumos și pene lungi. Deși fusese nedreptățită, acum era cea mai frumoasă dintre toate păsările.