Melina Mercouri s-a născut la Atena în anul 1920, într-o familie cu rădăcini adânci în politică și cultură. Bunicul ei a fost primar al Atenei, iar tatăl politician. Încă din copilărie fetița s-a remarcat printr-un caracter puternic, libertate de gândire și pasiune pentru artă.
A studiat dramaturgia la Teatrul Național din Grecia, dar a fost limpede ca nu era o actriță obișnuită. Prezența ei pe scenă era explozivă: vocea, privirea și intensitatea cuvintelor sale fascinau publicul. Teatrul a fost prima ei pasiune, urmat de cinematografie.
În anul 1949 a cunoscut un succes remarcabil, după ce a interpretat personajul Blanche Dubois din piesa lui Tennessee Williams Un tramvai numit dorință, pe scena de la Teatrul de Artă Karolos Koun.
Recunoașterea internațională a venit odată cu filmul Niciodată duminica (Never on Sunday), în care Melina interpreta o femeie liberă și dinamică, simbol al vieții și al bucuriei. Acest rol a făcut-o celebră în întreaga lume și i-a adus premii și nominalizări, punând în același timp Grecia în centrul scenei culturale internaționale. Melina nu reprezenta doar un personaj, ci o întreagă filozofie de viață.
Când în Grecia a fost instaurată dictatura militară, Melina se afla în străinătate. În loc să se supună, a decis să lupte împotriva regimului, a vorbit în presa internațională, a acordat interviuri și și-a transformat faima într-o armă în sprijinul democrației. Deși i s-a retras cetățenia greacă, i s-a interzis orice difuzare în Grecia şi i s-a confiscat întreaga avere, ea a răspuns că
— „m-am născut grecoaică și voi muri grecoaică.”
După restaurarea democrației, s-a întors în Grecia și s-a implicat activ în politică. A fost deputată, iar mai târziu a devenit ministru al culturii. Din această poziție, Melina a muncit neobosit pentru promovarea și protejarea patrimoniului cultural al țării. Credea profund că educația și cultura construiesc sufletul unui popor și reprezintă fundamentul democrației.
În mandatele sale, a realizat integrarea siturilor arheologice din Atena într-o zonă fără trafic, accesul gratuit la muzee și situri arheologice pentru cetățenii greci, a depus eforturi considerabile pentru returnarea frescelor din Parthenon expuse la British Museum și s-a implicat în promovarea teatrului și a cinematografului din Grecia. Datorită ei, Atena a devenit prima „Capitală Culturală Europeană”.
Un element important al identității sale artistice a fost și muzica. Melina Mercouri nu a fost o cântăreață în sensul clasic al cuvântului, însă vocea ei, profundă și inconfundabilă, avea expresivitate și suflet. Cel mai mare succes muzical este legat de filmul Niciodată duminica, unde cântecul Copiii din Pireu, pe muzica lui Manos Hadjidakis, a devenit un simbol mondial al Greciei. Melodia a călătorit în toate colțurile lumii, a câștigat premii internaționale și a făcut din Melina vocea sufletului grecesc în străinătate.
În plan personal, a fost căsătorită cu Panos Harokopos, un bogat om de afaceri, cu investiţii în imobiliare, de care a divorţat în anul 1962. Și-a continuat viața alături de regizorul american de film Jules Dassin cu care a împărțit laurii unei colaborări artistice de succes, dar şi o viaţă de familie îndelungată.
S-a stins în 1994, lăsând un gol greu de umplut. A fost actriță de teatru și film, om politic și o femeie care a trăit cu pasiune, a vorbit cu mult curaj și a iubit Grecia profund. După dispariţia sa, soţul ei a înfiinţat Fundaţia Melina Mercouri, iar UNESCO a instituit medalia internaţională Melina Mercouri pentru dezvoltarea culturii, care recompensează iniţiative culturale excepţionale.
Povestea aceasta ne amintește că arta poate deveni o voce a libertății și că educația nu este un lux, ci o necesitate. Melina Mercouri nu a fost doar o figură a istoriei, a devenit un simbol care continuă să inspire noile generații de tineri.