Marie Curie a fost una dintre cele mai remarcabile minți ale științei și prima persoană din lume care a câștigat două premii Nobel, în două domenii diferite. Ea s-a născut pe 7 noiembrie 1867, la Varșovia, într-o perioadă în care Polonia nu era o țară liberă, iar accesul la educație era limitat, mai ales pentru fete. Numele ei era, de fapt, Maria Skłodowska. Tatăl era profesor de fizică și matematică, iar mama, directoare de școală. În casa lor, cărțile și învățătura erau prețuite, dar viața nu era ușoară. Mai întâi, sora ei Sofia s-a îmbolnăvit de tifos și a murit, apoi, după numai doi ani, mama ei s-a stins din cauza tuberculozei.
Marya a suferit enorm, dar în loc să renunțe, s-a refugiat în cărți și în studiu.
Vreau să devin medic și să vindec bolile!
Pe atunci, în Polonia, femeile nu aveau voie să meargă la universitate. Pentru multe fete, visul s-ar fi oprit acolo, dar nu și pentru ea. În acea vreme, orașul unde tinerii mergeau să studieze și să-și urmeze visurile era Parisul, așa că, în anul 1891, Marya a plecat în Franța, unde sora ei Bronia a primit-o cu drag. Acolo și-a schimbat numele în Marie.
La Universitatea Sorbona, femeile reprezentau doar trei la sută dintre studenți. Dar Marie nu s-a lăsat intimidată. A terminat prima la facultatea de fizică, apoi a studiat și matematica, unde a fost printre cei mai buni. După ce și-a luat diplomele, a început să lucreze într-un laborator, cercetând proprietățile magnetice ale metalelor. Acolo l-a întâlnit pe profesorul Pierre Curie, un om blând, inteligent și pasionat de știință, exact ca ea, cu care s-a căsătorit.
Cu banii primiți la nuntă și-au cumpărat două biciclete și s-au bucurat de începutul unei vieți ce parea frumoasă. După nașterea primei lor fiice, Marie și-a propus o nouă provocare: voia să obțină doctoratul în științe și trebuia să aleagă un subiect de cercetare.
-Voi studia razele uraniului!
Într-o zi, examinând o rocă, a observat ceva uimitor.
-Pierre! Uite! Această rocă emite raze mult mai puternice decât uraniul!
Pierre a fost și el fascinat, așa că a renunțat la propriile cercetări și au început să lucreze împreună. După multe luni de muncă grea, au descoperit două metale necunoscute până atunci pe care le-au numit Poloniu, după Polonia natală a lui Marie și Radiu.
Radiul produce de milioane de ori mai multe radiații decât uraniul! Este extraordinar! Voi numi asta radioactivitate!
Dar pe atunci nimeni nu știa cât de periculoasă putea fi radioactivitatea. Marie și Pierre manipulau radiul fără mănuși sau protecție. Încet, fără să-și dea seama, sănătatea lor a fost afectată.
Descoperirile lor au deschis un drum complet nou în știință: studiul radioactivității care le-a adus Premiul Nobel pentru Fizică în 1903. Marie a devenit astfel prima femeie din lume care a primit această distincție.
În 1906, viața a pus-o la grea încercare: Pierre a murit într-un accident tragic, iar ea a rămas singură, cu două fiice. A continuat cercetările și, în 1911 a primit al doilea Premiu Nobel, de această dată pentru Chimie. Era pentru prima dată în istorie când o persoană primea două premii Nobel în domenii diferite.
Dar poate cel mai important lucru nu s-a întâmplat într-un laborator. În timpul Primului Război Mondial, Marie Curie a dus știința pe front. A creat unități mobile de radiografie, ajutând medicii să vadă rănile ascunse ale soldaților.
Împreună cu fiica sa Irène, a instruit alte femei să folosească aparatele cu raze X. Se spune că această muncă a salvat peste un milion de vieți. Fiica ei, Irène Joliot-Curie, avea să ducă mai departe această moștenire, câștigând și ea Premiul Nobel.
„Nu trebuie să ne temem de nimic în viață. Trebuie doar să înțelegem.”
Munca intensă a avut, totuși, un preț. Fără să știe pe deplin pericolele radiațiilor, Marie a fost expusă riscurilor ani de zile. În 1934, s-a stins din viață, la 66 de ani, din cauza unei boli provocate chiar de cercetările sale.
Și totuși, ceea ce a lăsat în urmă nu poate fi măsurat doar în premii sau descoperiri. A schimbat lumea și a demonstrat că știința nu are gen considerând că:
În 1995, Marie și Pierre Curie au fost duși la Panthéon, locul unde sunt înmormântați marii eroi ai Franței.
Povestea ei ne amintește că prin curaj, muncă și perseverență putem schimba lumea.