Ca toate poveștile, și aceasta începe cu… a fost odată un om putred de bogat care, după moartea soției sale, s-a recăsătorit cu o femeie foarte rea care le-a adus în casă și pe cele două fete ale ei. La scurt timp după nuntă, femeia și-a arătat adevărata față. Nu putea suporta faptul că fetele ei erau urâcioase și needucate, în timp ce bărbatul avea o fată frumoasă și blândă, muncitoare și inimoasă, după chipul și sufletul mamei ei.

-Cum adică să stea cu noi în aceeași cameră? La bucătărie cu ea, că acolo îi e locul! spuseră fetele și îi luară hainele frumoase obligând-o să poarte o rochie cenușie veche și papuci din lemn.

Ca să își vadă tatăl fericit, fata cea frumoasă acceptă să doarmă în cenușă lângă vatră și să muncească de dimineață până seara pentru a le îndeplini dorințele celor trei femei rele. Și pentru că mai mereu era murdară de cenușă, toți îi spuneau Cenusăreasa.

-Astăzi mă duc la iarmaroc. Ce să vă aduc de acolo? întrebă într-o zi tatăl.

-Rochii și bijuterii, spuseră surorile.

-Eu vreau o rămurică, spuse și Cenușăreasa.

Și uite așa fata cea frumoasă primi o crenguță de alun pe care o așeză lângă mormântul mamei sale. În timp, rămurica deveni o mândrețe de copac în care își făcuse cuibul o pasăre albă, magică.

Iată că într-o zi împăratul a anunțat un mare bal la palat unde au fost invitate toate fetele din ținut.

-Cenușăreasa, vino și aranjează-ne părul, calcă-ne hainele, lustruiește pantofii. Mergem la bal, nu auzi?

– Ți-ai dori să mergi și tu? întrebă mama cu gândul că oricum Cenușăreasa nu are ce să caute la palat.

– Aș vrea… dar poate că nu e pentru mine această petrecere.

-Așa e! Toata lumea ar râde de tine. Dar dacă poți să alegi boabele de linte din acest vas cu cenușă, te las să mergi și tu.

Cu ajutorul porumbițelor și turturelelor, Cenușăreasa reuși să aleagă lintea, însă mama nu se lăsa așa de ușor. Nu avea niciun gând să o ia la petrecere, așa că porni doar cu fetele ei spre palat.

Auzind plânsul Cenușăresei, pasărea cea albă din alun, transformată într-o zână bună, apăru la fereastră.

-Adu un dovleac din grădină!

Hocus-pocus, dovleacul deveni o superbă caleașcă, iar mai mulți șoricei din hambar se transformară în cai frumoși și un vizitiu.

-Iar voi, șopârlițelor, vreau să fiți servitorii eleganți ai Cenușăresei în această seară.

Cu o singură atingere de baghetă zâna transformă rochia veche a fetei în cea mai frumoasă rochie țesută cu aur și argint, apoi îi oferi o pereche sclipitoare de pantofi din cristal.

-Să pleci înainte de miezul nopții de la bal! Dacă vei întârzia, caleașca ți se va transforma în dovleac, vizitiul în șobolan, caii în șoareci, servitorii în șopârle și tu vei purta iar rochia zdrențuită.

– Ce fată frumoasă! Cine e? Cine e? se întrebau toți invitații atunci când apăru la bal Cenușăreasa.

De cum o zări, feciorul împăratului îi ieşi înainte şi o invită la dans.

După câteva ore care au părut secunde, ceasul bătu miezul nopții. Ding! Dooong! Speriată, Cenușăreasa se smulse din brațele prințului și fugi către casă, lăsând în urmă unul dintre pantofii de cristal.

-Vreau să îmi găsesc prințesa! anunță a doua zi fiul împăratului. Toate fetele din regat trebuie să probeze pantoful!

– Ce mai aştepţi? Taie-ţi degetul de la picior, că o să fii curând împărăteasă şi n-o să mai umbli pe jos! îi spuse mama vitregă celei mai mari fete când observă că are piciorul prea mare pentru pantoful de cristal.

– Nu observi că aşa nu-i chip să-l încalţi? Taie-ţi din călcâi şi gata! Că o să fii în curând împărăteasă şi n-o să mai umbli pe jos! îi spuse și fetei mijlocii.

Dar degeaba, fiul împăratului știa că niciuna dintre ele nu e aleasa inimii lui.

-Lăsați-mă să încerc și eu pantoful! spuse frumoasa Cenușăreasa.

-Desigur!

Atunci Cenușăreasa încălță pantoful și, în plus, scoase dintr-un săculeț perechea lui.

– Ea e mireasa adevărată! Vrei să fii soția mea? întrebă fiul de împărat, recunoscând privirea blândă a fetei de care se îndrăgostise la bal.

– Da!

Și uite așa întreg regatul se pregăti de nuntă, iar, în timpul ceremoniei, pe umerii Cenușăresei se așezară încet turturelele și pasărea albă din alun pentru a sărbători împreună.