Știai că și poveștile adevărate încep cu a fost odată? Constantin Brâncuși este unul dintre cei mai cunoscuți sculptori români ai epocii moderne și ai artei contemporane. Artistul spunea că a fost întotdeauna inspirat de simplitatea, dragostea de natură și bunul simț al românilor, iar aceste motive se regăsesc în întreaga sa creație.
Micul Constantin, al cincilea copil al familiei Brâncuși, s-a născut la 19 februarie 1876 lângă Târgu-Jiu. Maria și Nicolae, părinții lui, obișnuiau să îl trimită cu oile la o stână unde își petrecea timpul cioplind în lemn și ascultând poveștile ciobanilor. A învățat să sculpteze lemnul încă din copilărie, de la bunicul și tatăl său, care confecționau tot felul de obiecte necesare prin gospodărie, doar că micul Constantin avea să transforme meșteșugul în artă. Într-o zi, pe cănd avea doar şapte ani, băiatul a pornit pe jos spre Târgu-Jiu, cu gândul de a cunoaște lumea dincolo de satul său.
Pentru a face rost de bani, Constantin a fost ucenic la un vopsitor de pânze și la un vânzător care îl punea să care coșurile grele ale clienților. Văzându-i talentul, angajatorul lui, Ion Zamfirescu, l-a ajutat să studieze la Școala de arte și meserii din Craiova. După absolvire, Brâncuşi a pornit către București pentru a studia Belle Arte.
— Ești talentat. Te încumeți să sculptezi bustul generalului Carol Davila, celebrul doctor care a schimbat cu succes sistemul medical? l-a întrebat într-o zi doctorul Dimitrie Gerota.
Deși Constantin a lucrat mult pentru acest bust și a modelat cu pricepere ghipsul, comisia care trebuia să îi ofere banii pentru munca sa a decis că bustul nu este suficient de reușit. Trist și dezamăgit, Brâncuși a decis atunci că vrea să plece din țară, chiar și fără bani, așa că a pornit spre Paris singur, pe jos, la doar 27 de ani, visând să studieze arta în profunzimea ei și să descopere lumea.
Drumul a fost greu și tânărul a dormit adesea sub cerul liber, și-a vândut ceasul și hainele, a spălat vase în restaurante, a răbdat de foame și de frig pentru a putea merge mai departe, dar după un an a ajuns în Franța și s-a înscris la Școala de arte frumoase.
În anul 1907, Constantin a fost primit în calitate de ucenic la atelierul lui Auguste Rodin, un sculptor francez foarte cunoscut al acelei perioade, comparat adesea cu Michelangelo.
— Rămâi să lucrezi cu mine! i-a propus după numai o lună Rodin.
— Maestre, la umbra copacilor falnici nu crește nimic! a răspuns mândru Brâncuși, părăsind atelierul pentru totdeauna. Eu vreau să găsesc drumul meu!
Așa că, între anii 1907 și 1910 Constantin Brâncuși a realizat trei mari opere de tinerețe: Rugăciune, Sărutul, în prima lui variantă, și Cumințenia Pământului. Multe dintre următoarele lui creații au fost inspirate de persoane reale. Pe lângă toate chipurile sculptate de Brâncuși, artistul a mai creat și alte „forme pure” uimitoare prin sentimentele pe care le exprimă: dinamism, spiritualitate, sensibilitate în ghips, marmură, bronz, lemn. În Sărutul a folosit tehnica cioplirii directe, iar această sculptură este considerată prima sculptură modernă a secolului al XX-lea.
Totuși, foarte puţine dintre lucrările lui Brâncuși se mai află în România, majoritatea acestora putând fi admirate în cele mai mari muzee şi colecții din lume. De aceea, putem spune fără îndoială că Târgu-Jiu este un oraș unic în întreaga lume. Aici se află ansamblul monumental Calea Eroilor realizat în anii 1937-1938. Aproape toate cuplurile care ajung în parcul central se îmbrățișează și se sărută când trec pe sub Poarta Sărutului și apoi își continuă drumul spre Aleea Scaunelor, pe marginea căreia întâlnesc 30 de scaune din piatră pe care oamenii le-au asociat cu o mulțime de simboluri, precum luna calendaristică sau momente de cugetare asupra vieții și chiar morții. La Târgu Jiu se află și Masa tăcerii și Coloana Infinitului, pentru că și ele fac parte din ansamblul sculptural cunoscut de toți românii. El a fost gândit ca un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial.
După ce a finalizat acest ansamblu, Constantin Brâncuși a părăsit România și s-a îndreptat, din nou, spre Franța. În acea perioadă a început și al Doilea Război Mondial, moment în care România a fost ocupată de un regim politic foarte complicat și restrictiv care nu încuraja arta modernă și nici creativitatea. Deși sculptorul a dorit să îi ofere statului român operele pe care le-a creat, comuniștii le-au refuzat, așa că artistul și-a lăsat moștenire atelierul și creațiile statului francez. În prezent, atelierul său din Paris este transformat în muzeu și poate fi vizitat.
În urma marelui Brâncuși au rămas peste 200 sculpturi și desene și peste 1500 de plăci fotografice. În timpul vieții sale, lucrările au fost iubite, dar și criticate. A participat la nenumărate expoziții în România, Paris, Londra, New York, Amsterdam, Veneția și a fost vizitat de colecționari din toate colțurile lumii. A încetat să mai sculpteze la începutul anilor ’50 și s-a stins din viață la 16 martie 1957, la 81 de ani.