Ca toate poveștile și aceasta începe cu… a fost odată o femeie care locuia într-un sătuc alături de cei 3 feciori ai săi. Cea mai mare bucurie a mamei era să își vadă fiii cum cresc înalți și frumoși de-ți era mai mare dragul să te uiți la ei.
Într-o zi, băieții au primit invitație la o nuntă, iar pentru această ocazie mama le-a pregătit cămăși albe pe care le-a brodat cu mâna ei, fără să închidă un ochi, două nopți la rând.
In seara nunții, mama i-a condus pe cei trei frați până la marginea satului și le-a reamintit toate cântecele și tradițiile pe care le știa de la bunica ei, numai bune să înveselească orice petrecere.
– Dragilor, să îmi aduceți și mie un dar… o amintire de la nuntă, spuse ea în timp ce își lua rămas bun. Zis și făcut.
Aproape de răsăritul zorilor, curtea s-a umplut de glasurile tinerești ale petrecăreților, dornici să povestească cât de frumos a fost la nuntă. Dar ce credeți? Băieții veniseră înapoi cu mâna goală, deși mama îi rugase să-i aducă și ei un lucru, oricât de mic.
– Băiatul meu, ce te-ai gândit să-mi aduci? îl întrebă ea pe cel mai mare frate. Acesta se încruntă și îi răspunse repezit:
– Nimic, crezi că am avut timp să caut ceva pentru tine?
Femeia își lăsă capul în jos, își stăpâni lacrimile și îl întrebă pe mijlociu:
– Tu ce mi-ai adus de la sărbătoarea aceasta unde ați petrecut până a cantat cocoșul?
Tânărul se scotoci prin buzunare și, în cele din urmă, spuse:
– Mamă, fiindcă tu-mi ești mai dragă decât lumina zilei, ți-am adus o torță. Dar, din păcate, s-a stins pe drum…
Femeia suspină și puse torța deoparte.
– Tu, băiatul meu cel mic, sper că nu m-ai uitat de tot!
Acesta desfăcu pumnul drept și îi spuse:
– Mamă, tu meriți mult mai mult, dar, în agitația petrecerii am reușit să strâng doar câteva boabe de orez din prăjitura de nuntă.
Mama îi zâmbi, apoi puse boabele într-un vas. Și ce să vezi? Acela cateva boabe au început să se înmulțească și, în doar cateva minute, toată casa femeii era plină de orez. Uimită, mama spuse:
– Imi doresc ca fiecare fiu să primească, la rândul lui, o răsplată pe măsura gândurilor pe care le-a avut pentru mine.
Buuuuum! S-a auzit atunci din cer și dorința chiar i s-a îndeplinit.
Băiatul cel mare, care o uitase, se prefăcu în dragon, mijlociul își văzu torța transformată în Soare, iar fiul cel mic, care adusese orezul, deveni stăpân peste Lună, iar boabele de orez se transformară în stelele pe care noi le vedem seara pe cer.
Și așa s-au născut, spun bătrânii, Soarele, Luna și stelele. In timp, au apărut o mulțime de legende care povestesc despre Soare și Lună, iar aceasta este doar una dintre ele. Cu cât citești mai mult, o să descoperi și alte povești frumoase de același fel. Totul e să te bucuri de fiecare în parte!
Rescriere dupa povestea cu acelasi nume, Editura Vox. Interpretare – CLAUDIA LUNGU
