Cum îți imaginezi Antarctica în urmă cu 2 secole? Să fi fost un ținut înghețat aflat la capătul pământului, ori suma unor insule greu de cucerit? Ce pericole crezi că ascundea gheața care mărginea coasta?
Mulți navigatori entuziaști și visători și-a adresat aceste întrebări, iar printre ei se afla și Adrien de Gerlache de Gomery, un tânăr ofițer belgian, un baron idealist de numai 29 de ani pasionat de explorarea latitudinile sudice.
„O idee s-a născut în mintea mea, întâi vagă, apoi… Pentru ce n-aș întreprinde eu însumi, din proprie inițiativă o călătorie de explorare în zona antarctică, atât de puțin cunoscută?” s-a întrebat într-o zi tânărul Adrien de Gerlache de Gomery.
- Ai nevoie de bani ca să poți pleca, monsieur de Gerlache!
- Timpul este în defavoarea dumitale, resursele naționale au fost direcționate către noile colonii.
- Îți dorim… mult succes…
Deși cei din jur nu au crezut că dorința lui poate deveni realitate, Gerlache a reușit să strângă banii de care avea nevoie. Parlamentul belgian i-a donat 60.000 de franci și, când listele de donații ale Societății Belgiene de Geografie s-au închis, de Gerlache a primit aproape 300.000 de franci pentru a-și îndeplini visul. Proiectul privind expediția polară belgiană urma să fie pus în aplicare!
Trebuie să găsesc o navă care să mă ducă la Polul Sud! Mă gândesc la un vas rezistent, potrivit pentru o călătorie spre Polul cel mai friguros al Pământului!
- Monsieur de Gerlache, ai putea să închiriezi o corabie sau ai putea să cumperi una.
- Da, voi lua în calcul aceste variante… Prieteni, urmează sezonul de vânătoare a balenelor! Este momentul perfect să testez și să descopăr în porturile norvegiene, sau poate în cele suedeze, o ambarcațiune puternică cu care să plec în expediția polară. Urați-mi succes!
- Mă iertați domnilor, am o întrebare: baleniera Patria este de vânzare? Îmi place construcția, nu e prea veche, și-a făcut botezul printre ghețurile nordice și cred că s-ar potrivi nevoilor mele.
- No, Monsieur, Patria nu este momentan de vânzare.
Spre norocul lui Adrien, Patria a fost scoasă la vânzare un an mai târziu. După achiziție, acesta s-a ocupat de transformarea balenierei în navă de cercetare.
- Monsieur de Gerlache, această navă poartă amprenta lui Christian Brinch Jørgensen din Norvegia. Cu așa vas călătoria va fi un succes! Priviți, prova este întărită cu benzi de fontă care permit navigarea cu grație printre ghețuri. Ah, apropiați-vă, încă se simte mirosul pinului american și al lemnului de stejar din inima vasului.
- Cât credeți că va dura să o pregătim pentru călătorie?
- Un an. Avem oameni pricepuți pe șantier, care vor duce la îndeplinire planurile dumneavoastră. Vom căptuși carena cu fetru să nu pierdeți căldura, apoi vom face armură din plăci de plumb pentru scheletul navei ca să reziste îmbrățișării înghețului. Marea cea albă nu iartă călătorii nepregătiți.
- Ai dreptate, maestre. Nava are nevoie de oțel suedez rezistent pentru elice și de o punte refăcută astfel încât să pot organiza laboratoarele de zoologie și oceanografie pentru cercetători. Echipamentul va avea multă sticlărie și diversele ustensile de laborator. Vreau ca mobilierul să fie de neclintit atunci când nava va fi zguduită de vânturi teribile și valuri furioase.
- Qui, bien sur, monsieur!
Specialiștii șantierului Naval Christensen de Sandefjord din Norvegia au pregătit nava pentru lunga sa călătorie polară, refăcând cabinele căpitanului și ofițerilor și adăugând o cameră obscură mică necesară developării de fotografii. Patria a fost rebotezată SY Belgica, SY de la Steamed Yacht – yacht cu abur, și Belgica de la cuvântul latinesc ce înseamnă Belgia. În vârf au înălțat steagul Clubului din Antwerp.
În vara anului 1897, după finalizarea lucrărilor, un mare explorator polar, Fridtjof Nansen, a venit să îl ajute cu sfaturi pe tânărul Adrien.
- Mi-am dorit un motor mult mai puternic, sper să ne descurcăm cu ce avem. Mă tem că Belgica va înghiți aproape 2 tone de cărbune pe zi, pentru 3 mile/oră. Probabil că va trebui să facem economie și rar vom atinge 7 mile/oră.
- Nu te îngrijora domnule, doar rezistența oamenilor și succesul expediției se vor măsura în această expediție.
Expediția antarctică belgiană, desfășurată în perioada 1897–1899, a fost prima expediție în care oamenii ai petrecut o iarnă între ghețurile din Antarctica. Ideea inițială era ca echipajul să fie format doar din belgieni, însă au făcut parte belgieni, francezi, norvegieni, suedezi, polonezi, un american, dar și românul Emil Racoviță, în calitate de zoolog. Expediția a completat într-un mod semnificativ harta regiunilor înghețate sudice, exploratorii descoperind insule, canale și coaste noi.
De-a lungul timpului, nava și echipajul au avut parte de mai multe momente de cumpănă. La începutul anului 1898, când se aflau în Țara de Foc, în apropiere de Ushuaia, pentru a-și reface rezervele de cărbune, micul ocol prin canalul Beagle era cât pe ce să-i coste pierderea navei și încheierea expediției.
- Căpitane, ne-am înțepenit! Nu ne putem întoarce. Va trebui să așteptăm fluxul.
- Apa nu crește îndeajuns! Lăsați bărcile la apă! Hai, hai, goliți rezervoarele de apă! Nu stați, aruncați cărbunii peste bord. Nu putem eșua în apă mică.
„6 metri adâncime sau 6 metri de dezastru” ar fi fost pe prima pagină a ziarelor din lume, anunțând eșuarea Belgicăi și sfârșitul expediției polare, înainte de a ajunge în Antarctica. După 22 de ore de chin, Belgica a plutit iar, continuându-și călătoria.
- Reciful de care ne-am ciocnit a fost prima descoperire științifică a Belgicăi, spunea Dr. Cook, medicul echipajului în glumă.
Mai târziu, prizonieratul gheții din Marea Bellinghausen a pus la grele încercări echipajul:
„Primejdia nu a dispărut, doar s-a modificat, Belgica nu mai este prizoniera unei singure plăci, ci a unui mozaic de sloiuri… Dacă nu mai putea sfărâma Belgica într-o îmbrățișare mortală, gheața își pusese acum în minte să o găurească” scria comandantul.
Din nou, Belgica a reușit să-și croiască drum prin apele înghețate, împlinind îndemnul sub care naviga: ”Audaces fortuna invat ” – Norocul îi ajută pe cei îndrăzneți!
Pe 28 martie 1899, nava a intrat în portul Punta Arenas. Expediția antarctică belgiană se sfârșise! Vasul mult încercat avea nevoie de o perioadă de refacere, dar epopeea navei nu se terminase. De Gerlache a condus Belgica în alte 3 expediții: un voiaj cinegetic în Oceanul Arctic în 1905, o expediție arctică în 1909, iar în 1914 un ultim voiaj, pentru a asista la inaugurarea canalului Panama.
În 1916, Belgica și-a încheiat cariera de navă de cercetare, fiind transformată în nava de pasageri, iar în 1918 a fost din nou vândută și transformată în navă depozit.
În 1940, când aliații au evacuat Harstad, ei au scufundat și navele rămase pentru a nu încăpea pe mâna germanilor. Una dintre acestea era chiar Belgica, celebra navă care a scris pagini importante din istoria cercetărilor polare. Epava Belgicăi a fost descoperită în 1990, iar ancora sa, se află expusă la „Muzeul Polar” din Tromso.
Aceasta a fost povestea corabiei Belgica, însă istoria expediției este mult mai lungă și extrem de interesantă, așa că ascultă toate episoadele pentru a afla mai multe despre echipaj și despre provocările acestei călătorii legendare.
Acest proiect cultural este susținut de Institutul Polonez din Bucureşti.
