Expediția Antarctică Belgiană, care a avut loc în anii 1897-1899, a fost prima din istoria omenirii în care exploratorii au petrecut 13 luni în apele înghețate ale continentului sudic. În acest episod vei afla cât de importantă a fost expediția din prisma descoperirilor pe care le-au făcut membrii echipajului.
5 noiembrie 1899, Antwerp
- Soyes les bienvenus, nos braves explorateurs! Ne bucurăm nespus de reuşita dvs.
- Que nous sommes heureux de vous revoir! Vă mulţumim, suntem mândri şi recunoscători pentru puterile nebănuite care au izvorat în noi, în cele mai grele momente, săvîrşind astfel excepționalul voiaj științific, în care am descoperit pământuri noi și am cartat porțiuni de ocean necunoscute până azi.
- Acum că s-a sfârşit călătoria avem o nouă misiune, aceea de a transmite lumii şi comunitații ştiițifice toată munca noastră din timpul expediției.
- Să facem planul, domnilor…
Colecțiile adunate în timpul expediției au fost găzduite de către Muzeul Regal de Științele Naturii din Bruxeles și de aici multe au plecat către 80 de cercetători din toate colțurile Europei, cei mai buni specialiști din epocă.
4 decembrie 1889
- Messieurs, je veux remercie pour l’attention: La Commission de la Belgica va avea ca presendinte pe generalul-locotenent Brialmont, vicepreședinte pe monsieur Adrien de Gerlache, şi pe Gerges Lecointe secretar. Dumnealor alături de savanţii nostri belgieni şi specialişti străini recunoscuţi la nivel mondial vor examina și studia toate problemele privind publicarea memoriilor ce vor fi consacrate valorificării materialelor aduse de către Expediție”. Aussi, cercetătorii îşi pot alege colaboratorii în vederea publicării.
La propunerea ministrului instrucțiunii publice J. De Trooz a fost emis un decret prin care se instituia o comisie pentru publicarea rezultatelor ştiinţifice − Commission de la Belgica. Editarea și publicarea și rezultatelor au durat mai mult de 40 de ani, iar colecția cuprinde 9 volume, fiecare dintre ele având mai multe fascicule. Doi dintre membrii echipajului științific de pe Belgica au avut o implicarea majoră în toată această muncă minuțioasă și au fost legătura permanentă între autori și editură: Georges Lecointe și Emil Racoviță. Din corespondența considerabilă păstrată în diverse arhive, se poate extrage efortul enorm depus de cei doi savanți.
Emil Racoviţă: Cher ami, mă bucur nespus să văd că o parte din rodele muncii noastre sunt deja prezentate publicului şi volumele de Hidrografie, Astronomie și Fizica Globului , Meteorologia, Oceanografie și Geologie, slujesc deja tinerii cercetători. M−aş bucura dacă cele 9 fascicule de care m−am ocupat cu dedicaţie în volumul Botanicii dar şi cele 63 din volumul Zoologiei vor contribui la formarea multor specialişti în aceste domenii şi le vor da aripi să descopere şi mai mult
Cele nouă volume au fost tipărite în condiții grafice deosebite, cu o atenției deosebită la modul în care fotografiile și desenele științifice erau redate, cel puțin pentru seriile de Zoologie și Botanică. Tirajul însă nu a depășit 550 exemplare care au fost trimise celor mai importante biblioteci și instituții de știință și cultură din lume, câteva ajungând și în România.
George Lecointes: Cher Emil, je suis heureux. Am participat în data de 18 noiembrie 1899, la adunarea Societății Regale Belgiene de Georgrafie, şi sunt încântat de opinia tuturor că Belgica s-a întors cu ”mult mai mult decât o iernare și două morți”. Cunoașterea Antarcticii prin datele științifice, sutele de specimene zoologice și geologice colectate de domnia ta, de Arctowski și de cei care au luat parte la expediție, reprezintă adevăratul tezaur al Belgicăi.
Zecile de balguri de pinguini imperiali, papuani, Adelié, oasele de focă, colecțiile de embrioni de focă sau diferitele specii de pești de adâncime conservate în alcool, aflate în depozitele Muzeului Regal de Istorie Naturală din Bruxelles, sunt mărturii ale extraordinarei aventuri polare.
Emil Racoviţă: Cher ami, privesc în viitor şi îmi imaginez tineri studenţi avizi de cunoaştere zgâindu−se la banală lamă de laborator pe care am etalat o abia vizibilă musculiță, fără aripi, singura în stare să reziste vânturilor crâncene de la Polul Sud, Belgica antarctica, specia nouă descrisă în urma expediției Belgica. Poate că vor avea în minte şi imaginea unui înflăcărat şi înfrigurat tânăr cercetător, concentrat și extrem de atent verificând lichenii printre care a găsit această micuță comoară entomologică!
Jurnalele publicate de membrii expediției, adevărate best-selluri ale vremii, au încă puterea de a fermeca cititorii și după 125 de ani de la încheierea acesteia. De asemenea, fotografiile realizate în timpul expediției, nu sunt doar primele fotografii de care omenirea a beneficiat pentru a cunoaște Antarctica, ci sunt și adevărate opere de artă. Fotograful oficial al expediției, dr. Frederick Cook, a dovedit talent descriptiv rar cu abilități de fin observator ce creionau o compoziție armonioasă a fotografiilor sale, care erau de o calitate uimitoare, pentru perioada respectivă.
Lumina polară nu este atât de puternică pe cât pare, expunerea trebuia să fie din ce în ce mai lungă. Voi folosi o expunere de 90 min și o iluminare cu pudră de magneziu. Imaginea aceasta a Belgicăi acoperită de blocuri de gheață și cu catargele ce se ridică spre un cer întunecat, va face istorie. Păcat că nu pot surprinde curajul dar şi deznădejdea din sufletele membrilor echipajului, în aceste momente de cumpănă, când Belgica este prizoniera gheţii.
Echipamentul fotografic de pe Belgica, de a cărui procurare însuși Emil Racoviță s-a preocupat, era german și francez, lentilele purtând calitatea celebrei firme Zeiss.
Pe 24 februarie 1900
Ziarul LE MATIN scria ”Ieri, la Sorbona, în amfiteatrul Richelieu a conferențiat dl Emil Racoviță, naturalistul expediției antarctice belgiene. O mulțime imensă a luat literalmente cu asalt și multe sute de oameni nu au mai găsit loc. Într-o atmosferă de real entuziasm și ovațiuni ce nu mai încetau, Dr Racoviță a povestit întâmplările faimoasei expediții la care a luat parte”.
Un alt periodic al vremii LE PASSE-TEMPS, își încheie astfel recenzia conferinței susținute de Emil Racoviță la Sorbona: Racoviță!….Iată un nume de care trebuie să vă amintiți. În ziua când îl veți vedea pe un afiș sau pe o carte, nu ezitați: cumpărați-o sau mergeți să-l ascultați. Conferința pe care ne-a ținut-o ieri a fost o capodoperă de umor. A fost foarte amuzantă, fiind în același timp interesantă și instructivă!
Încălzirea globală este un subiect de mare actualitate și care ar trebui să îngrijoreze fiecare cetățean responsabil al acestei planete. Comparând datele din prezent cu datele colectate în urmă cu 125 de ani de H Arctowski, specialiștii climatologi pot să realizeze predicții și scenarii ale viitorului. De asemenea, jurnalele zoologice redactate de Racoviță ne vorbesc despre transformările radicale pe care omul le-a imprimat ținuturilor sudice, multe dintre speciile de cetacee fiind rare sau chiar amenințate cu dispariția din cauza vânătorii excesive sau a degradării habitatului și a împuținării resurselor de hrană.
Încheiem acest episod al călătoriei polare și te invităm să te gândești la următorul lucru: cum crezi că s-au simțit exploratorii când au știut că sunt primii oameni din lume care văd adevărata față a Polului Sud? Ascultă toate episoadele pentru a afla mai multe despre provocările acestei călătorii legendare.
Acest proiect cultural este susținut de Institutul Polonez din Bucureşti.
