Lucian Blaga este unul dintre cei mai de seamă gânditori români ai secolului al XX-lea.
ȘTIAȚI CĂ?
Dacă eşti în trecere pe la Cluj poti vedea statuia poetului în faţa Teatrului Naţional ?
Lucian Blaga a publicat şapte volume de poezii: „Poemele luminii” (1919), „Paşii profetului” (1921), „În marea trecere” (1924), „Lauda somnului” (1929), „La cumpăna apelor” (1933), „La curţile dorului” (1938) şi „Nebănuitele trepte” (1943).
Despre cum fugea sâmbăta de la școală pentru a-și vedea familia, despre pasiunea pentru lectură, dar și despre multe altele, Blaga a scris romanul autobiografic „Hronicul și cântecul vârstelor”.
SĂ ȚINEM MINTE!
Lucian Blaga debutează în filozofie cu însemnări despre Bergson în ziarul Românul din Arad, sub pseudonimul Ion Albu, chiar pe prima pagină.
În ultima parte a vieții sale, umbla mult pe jos, iubea natura, excursiile în Munții Apuseni și cafeaua. Era taciturn și avea puțini prieteni, personalități cunoscute ale vremii. Blaga scria câteva ore în fiecare zi, timp în care nimeni nu-l deranja în biroul său, asculta muzică la radio sau colecţia sa de discuri. Era un mare meloman.
L-a cunoscut pe Mahatma Gandhi, părintele Indiei, despre care a ţinut o conferinţă “Cum l-am cunoscut pe Mahatma Gandhi”.
FUN FACTS
Regina Maria i-a oferit un “ajutor literar” în valoare de 1.000 coroane pe care l-a cheltuit pe prieteni și petreceri. Cu aceasta ocazie va scrie poezia ” Veniți după mine, tovarăși!”.
În anii de școală primară și în liceu, deși învăța în limba germană, a fost primul din clasă.
Pe bancnota de 200 de lei, pusă în circulație de BNR pe 1 Decembrie 2006, sunt scrise două poezii semnate de Lucian Blaga (1895-1961). Pe avers se regăseşte portretul poetului, dar şi o carte deschisă la fila cu poemele Autoportret şi 9 mai 1895. Întrucât acestea sunt destul de mici pot fi cu greu citite de către cei care au ținut măcar o dată în mână o bancnotă de 200 de lei.
Autoportret
Lucian Blaga e mut ca o lebădă.
În patria sa
zăpada făpturii ține loc de cuvînt.
Sufletul lui e în căutare,
în mută, seculară căutare,
de totdeauna,
şi până la cele din urma hotare.
El caută apa din care bea curcubeul.
El caută apa,
din care curcubeul,
îşi bea frumusețea şi neființa.
9 mai 1895
Sat al meu, ce porți în nume
sunetele lacrimei,
la chemări adânci de mume
în cea noapte te-am ales
ca prag de lume
şi poteca patimei.
Spre tine cine m-a-ndrumat
din străfund de veac,
în tine cine m-a chemat
fie binecuvântat,
sat de lacrimi fără leac.
START QUIZ!
Ascultă și alte povești din seria Români de poveste.
