Baltagul este un roman scris de Mihail Sadoveanu. Sursa principală de inspirație a scriitorului a fost balada populară Miorița.
Pe scurt, acțiunea descrie moartea lui Nechifor Lipan, un oier care dispare fără urmă și nu se mai întoarce la soția lui Vitoria. Acesta nu lipsise niciodată de acasă în ultimii douăzeci de ani. Perioada lipsei depășește o lună, iar Vitoria visează într-o noapte că Nechifor mergea călare, spre asfințit, o întindere de apă și începe să bănuiască că acesta a murit. Îngrijorată de lipsa oricărui semn pleacă în căutarea lui împreună cu fiul lor Gheorghiță.
Mama și băiatul fac tot drumul lui Nechifor ca să descopere că acesta a dispărut brusc în munți unde se afla cu alți doi oieri necunoscuți cărora le vânduse o parte din oile sale.
Suspicioasă față de îmbogățirea bruscă (imediata) a celor doi oieri, Vitoria traversează (merge sau trece) din nou munții, îl găsește pe Lupu, câinele lui Nechifor într-o curte și cu ajutorul acestuia descoperă rămășițele (oasele) soțului. Capul său era spart de o lovitură de baltag, o unealtă asemănătoare unui topor, cu o lamă foarte lată, semn că moartea oierului fusese una violentă.
Realizând ce s-a întâmplat ea organizează un praznic la care îi cheamă pe cei doi oieri și îi confruntă, acuzându-i de uciderea soțului ei.
Unul dintre oieri îl atacă pe băiatului Vitoriei și acesta îl lovește cu un baltag, iar câinele lui Nechifor sare și el să-l apere. Înainte de a muri, oierul își recunoaște fapta și cere iertare.
În final Vitoria și Gheorghiță se întorc la casele lor și viața merge mai departe.
Vizionează și alte povești din proiectul Școala de povești.
