Comedia este o specie a genului dramatic care provoacă râsul prin surprinderea unor situaţii neprevăzute; aceasta are întotdeauna un final fericit cu sens moralizator.

 „O scrisoare pierdută” este una din cele 4 comedii ale  lui  Caragiale  alături de „O noapte furtunoasă”, „ Conu Leonida faţă în faţă cu reacţiunea” şi  „D-ale  carnavalului”.  “O scrisoare pierduta” s-a jucat in premiera la 1884 pe scena Teatrului National din Bucuresti. Titlul piesei este motivul în jurul căruia se dezvolta întâmplările: pierderea de catre Zoe Trahanache a unei scrisori de dragoste. Acțiunea se petrece în orasul unui județ de munte și are 4 acte.

Începutul îl prezintă pe Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, care îi raportează lui Ștefan Tipătescu, prefectul județului că Nae Cațavencu este în posesia unui document important, care va face posibilă alegerea lui în Camera Deputaților.

Acest fapt declanșează intriga acțiunii, deoarece documentul misterios este o scrisoare de amor a prefectului către Zoe, soția lui Trahanache, șeful filialei partidului din acest județ. Nae Cațavencu vrea să obțină cu orice preț candidatura de deputat, și, de aceea, îl șantajează pe prefect cu scrisoarea de amor. Aceasta a fost furată de la Cetățeanul turmentat, care o găsise pe stradă.

Cațavencu, stăpân pe situație, amenință că va publica scrisoarea în ziarul său, dar promite că o va înapoia dacă va fi ales deputat. Farfuridi și Brânzovenescu, doi membri de seamă ai partidului, se tem de trădare și trimit la Centru o anonimă pe care prefectul județului reușește să o obțină la timp. În această vreme, Zaharia Trahanache descoperă o poliță falsificată de Cațavencu, prin care acesta își însușise ilegal 5000 de lei de la fundația a cărei președinte era.

Punctul culminant se declanșează odată cu venirea de la Centru a dispoziției de a fi trecut pe lista candidaților Agamemnon Dandanache, mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu. La întrunirea care devine deosebit de agitată, Farfuridi și Cațavencu își rostesc discursurile de candidați, urmărind fiecare să-i atragă pe alegători de partea lor.

Cele două tabere se încaieră și, în urma bătăii puse la cale chiar de Pristanda, Cațavencu pierde pălăria în căptușeala căreia era scrisoarea.

În acest timp, Cetățeanul turmentat găsește pălăria lui Cațavencu și crede că-i a sa. Când și-o îndeasă pe cap, îi cade din căptușeală scrisoarea pe care i-o dă înapoi lui  Zoe. Toți se îmbrățișează, ciocnesc șampanie, e muzică. Totul a fost o mascaradă dirijată de interese politice.

Vizionează și alte povești din proiectul Școala de povești.