Într-un pahar cu apă rece și limpede se răsfăța o picătură curajoasă pe nume Picurel cel Voinicel. Strălucea ca o mărgea pe marginea paharului, iar valurile mici o legănau blând dintr-o parte în alta. De când fusese turnată aștepta momentul în care va porni în misiunea vieții sale: drumul prin corpul unui om mare sau mic.
Norocul lui Picurel a fost că totul s-a întâmplat repede, când un copil însetat a ridicat paharul, dănd startul unei călătorii minunate.
- Aaaaa, ce sete mi-a fost! Simțeam că mă usuc! spuse micuțul Alexandru în timp ce își gâdila burtica.
- Oooo, daaa, chiar ți-a fost, se gândi Picurel în timp ce aluneca rapid în jos, ca pe tobogan.
Prima care l-a întâmpinat a fost inimioara zâmbitoare și roz:
- Bum-bum, bum-bum. Ce bine că ai venit! Când primesc apă, bat ușor și ritmat.
Picurel a sărit repede în jurul ei ca într-un dans și inima a continuat să bată fericită.
Mai departe, apa a ajuns în parcul mușchilor jucăuși. Unii trăgeau de frânghii elastice și țopăiau pe mingi săltăreț, alții se jucau întinzându-se și ghemuindu-se la loc.
- Hei! au strigat mușchii. Fără tine suntem obosiți. Nu putem alerga, sări sau dansa.
Picurel i-a stropit cu apă, iar mușchii au continuat jocul.
- Uraaa! Avem energie! Am prins multă putere!
Apoi, Picurel a ajuns într-o bibliotecă liniștită, unde locuia creierul.
- Când primesc apă, pot să gândesc, să fiu atent și să învăț lucruri noi. Dar când nu e apă suficientă… mă simt amețit și uit repede.
Picurel s-a rostogolit ușor prin bibliotecă, iar creierul a început să strălucească:
- Acum pot să mă concentrez! Mulțumesc! Nu te supăra că îți spun, dar am nevoie de liniște, vreau să citesc, așa că îți ofer drept mulțumire Cartea sănătății din biblioteca mea și te invit să îți continui călătoria fără gălăgie.
Picurel i-a mulțumim în șoaptă și a alunecat mai departe prin corpul lui Alexandru.
- Stai pe loc! Trecem noi! Suntem mai cu moț, spuseră câteva picături lăudăroase foarte diferite de el. Era lipicioase și colorate și se tot umflau de mândrie pentru că erau dulci, spre deosebire de Picurel care nu avea niciun gust.
- Cine sunteți voi?
- Super picăturile de suc! Alexandru a pus mâna pe un pahar cu suc și ne-a băut repede, înainte să îl vadă mama. Și ce i-a mai plăcut gustul nostru!! Ohohooo!
- Adăpostiți-vă! se auzi o voce speriată! Vine un val mare cu suc!
O mulțime de celule supărate încercau să își construiască repede un fel de scut de apărare împotriva sucului lipicios, dar degeaba… siropul dulce se lipi de ele făcându-le să se simtă încărcate și obosite.
- Stați liniștite, spuse Picurel cel Voinicel, și le atinse cu apa lui proaspătă. În mod neașteptat, în ajutorul lui veniră și alte lichide: ciorbița și pepenele roșu pe care Alexandru tocmai le mâncase la prânz.
Și legumele, fructele, supele sau ciorbele conțin multă apă!
- Aaaa, ce bine e să fim hidratate! Mulțumim!
- Misiune îndeplinită! Un corp hidratat este un corp fericit! Spuse Picurel, pocnind de fericire. Se descurcase excelent!
De fiecare dată când bei apă, gândește-te că Picurel cel Voinicel pornește din nou la drum, ca să ajute inima, mușchii, creierul și toate celulele să fie puternice. Parcă îți e sete, nu?
Dragi copii, să nu uitați, de apă proaspătă mereu să vă bucurați.
Un proiect realizat în parteneriat cu Asociația InspirAction
