A fost odată, nu foarte departe un bătrân tare muncitor. Toată lumea îi spunea Fermierul Harnic, pentru că avea grijă de pământ ca de un prieten bun. În grădina lui creșteau mereu morcovi, cartofi, sfeclă, mere roșii, pere dulci și prune gustoase. Alături de el era aproape mereu nepotul său, Matei, un băiețel curios, cu ochii mari și multe întrebări. Matei îl urma prin grădină pas cu pas, călcând atent printre rânduri și ascultând cu atenție tot ce îi spunea bunicul.
Într-o dimineață, fermierul a găsit în buzunar o sămânță mică-mică, cât un vârf de deget.
— Oare ce vei deveni tu? a întrebat el curios.
— Dacă ai grijă de mine, vei vedea! a șoptit sămânța, pentru că… da, era o sămânță vorbitoare.
Zis și făcut. Fermierul a pus sămânța în pământ și a bătătorit ușor pământul, ca și cum ar fi pus o păturică peste ea și a spus:
— Noapte bună, micuțo, a șoptit el. Crești încet, eu te aștept.
În pământ era cald și liniște. Sămânța s-a cuibărit comod, iar Pământul a mângâiat-o cu grijă.
— Stai liniștită, i-a spus Pământul. Eu te țin în siguranță. Dar să știi: nu îmi place să fiu călcat, lovit sau murdărit. Dacă oamenii aruncă gunoaie pe mine, mă doare…
Dimineața următoare, Apa Curată a venit și ea, cântând:
— Pic, pic, pic! Nu prea mult, nu prea puțin. Doar cât trebuie!
Și a stropit ușor locul unde dormea sămânța.
— Mmm, ce bine! a murmurat sămânța. Mă simt mai puternică!
Soarele a apărut pe cer, rotund și galben ca o portocală.
— Bună dimineața, micuță sămânță! a spus el vesel. Îți trimit razele mele ca să te încălzesc. Dar să știi: dacă oamenii poluează aerul, mie îmi e mai greu să ajung la plante…
Zi după zi, fermierul se apropia cu pași ușori și privea cu atenție locul unde sămânța dormea în pământ. Știa că plantele cresc în ritmul lor, nu atunci când le grăbim noi. Așa că aștepta cu răbdare magia naturii să-și facă treaba.
– Nu mai creste odata planta asta, intreba Matei nerabdator.
— Plantele cresc pas cu pas, nu peste noapte, îi spunea el cu blandete. Ai rabdare si ai sa vezi!
Și într-o dimineață… poc! Din pământ a ieșit un firicel verde, subțire ca un pai.
— Am reușit! a strigat sămânța. Sunt o plantă!
Planta a crescut tot mai mare. A făcut frunze verzi, apoi a devenit… un morcov portocaliu și crocant!
— Eu vin din pământ! a spus morcovul. De aceea sunt sănătos și plin de vitamine!
Lângă el, într-un pom, câteva mere roșii au început să se legene.
— Noi venim din copaci! au chicotit ele. Și avem nevoie de ramuri îngrijite și apă curată!
— Deci mâncarea nu vine din magazin? De pe rafturi? a întrebat Matei, ușor încurcat, gândindu-se la cutiile colorate și la fructele frumos aranjate pe rafturi.
— Nu, a râs bătrânul, scuturând puțin pământul de pe mâini. Magazinul e doar o oprire, ca o stație de autobuz pentru mâncare. Adevărata călătorie începe mult mai devreme. Mâncarea vine din pământul care o ține la piept, din pomii care o cresc pe crengi, din semințe mici-mici care, cu apă, soare și îngrijire se transformă în morcovi, cartofi, mere și pere. Fără natură și fără răbdare, rafturile ar rămâne goale.
— Dar dacă mâncarea vine din semințe și din pământ… ce se întâmplă când o aruncăm? a întrebat Matei, puțin rușinat gândindu-se că de multe ori e cam mofturos la masă.
— Atunci aruncăm nu doar mâncarea, ci și munca pământului, apa care l-a udat, soarele care l-a încălzit și timpul care l-a ajutat să crească, a spus el blând. De aceea, mâncarea se respectă. Luăm doar cât avem nevoie. Mâncăm cu poftă[1] si cu bucurie. Nu risipim.
Apoi fermierul s-a oprit, a privit grădina și i-a vorbit lui Matei ca și cum i-ar spune un mare secret:
— Să avem grijă de natură, copile! Să nu rupem plantele fără rost. Să udăm florile când le e sete. Să protejăm pământul, apa și aerul. Ele ne ajută să avem mâncare sănătoasă. Cine iubește pământul, mănâncă sănătos.
Și așa, Matei a înțeles ceva foarte important: mâncarea nu e doar ceva din farfurie, ci o poveste începută în pământ, cu o sămânță mică, apă, soare și multă grijă. Iar când știi câtă muncă și iubire sunt în spatele fiecărei legume și fiecărui fruct, le respecți mai mult, le mănânci cu poftă și ai grijă de natură în fiecare zi. Pentru că natura ne hrănește… iar noi trebuie să avem grijă de ea.
Un proiect realizat în parteneriat cu Asociația InspirAction
