Prințesa Verdeață și grădina curcubeu

Ce frumoasă e vacanța de vară și cât de mult o așteaptă copiii! La grădiniță sau școală, toți micuții se bucură atunci când relaxarea e în toi. Unii merg la bunici, alții aleargă pe vârfuri de munte sau își răsfață piciorușele în nisipul fin al mării inventând tot felul de jocuri.

Mara și Luca nu își doreau decât să ajungă mai repede la căsuța bunicii, aflată în inima unei câmpii mari și verzi.

• Toată ziua ați șoșotit! le spuse mama în timp ce le dădea jos din mașină bagajele. Nu știu ce planuri aveți pentru vara aceasta, dar am impresia că o să vă distrați…

Și așa a fost! Imediat după ce și-au luat rămas-bun de la părinți, copiii au zbughit-o spre grădina bunicii.

• Ați ajuns!  Abia vă așteptam! Se auzi o voce firavă și dulce. Era Prințesa Verdeață, purtând o rochie verde ca iarba și o coroniță făcută din frunze și flori.

• Bună, prințesă! spuse Mara. Mi-e dor de Grădina Curcubeu și am impresia că… nu o să îmi ajungă timpul să mă bucur suficient de ea.
• Și mie îmi e dor, spuse Luca, dar sper că am depășit momentul legume, legume, legume…

Prințesa Verdeață ridică din sprânceană, amuzată, apoi deschise o poartă micuță din lemn, acoperită cu viță de vie.

• Bine ați revenit! Lucrurile s-au mai schimbat pe aici de vara trecută.
• Uaaau! Câte culori! Bună, roșioare! Bună și vouă morcovei, sfeclă și spanac! Spuse Mara.
• Ceva bomboane nu ai plantat pe aici, prințesă? Măcar două-trei jeleuri colorate.
• Nu fi dezamagit, în regatul meu am grijă doar de legume colorate. Știi de ce?
• Pentru că… așa s-au nimerit?
• Nu, Luca. Legumele au culori diferite pentru că în ele sunt substanțe diferite care vă hrănesc în feluri diferite. Dacă mâncați doar o singură culoare de legume, nu primiți toate lucrurile bune de care are nevoie corpul vostru. De aceea e bine să mâncăm legume curcubeu: roșii, portocalii, verzi, galbene.
• Mă rog… să zicem…
• Dragilor, am o surpriză pentru voi. Cine vrea să citească acest bilețel?
• Eu, eu, spuse Mara.

„Dragi copii, vă învităm mâine la concursul legumelor! Veți face parte din juriu și va trebui să decideți ce legumă din grădină e cea mai cea. Pe lista concurenților se află sfecla roșie care ajută sângele să fie puternic, morcovul portocaliu care ajută ochii să vadă bine, chiar și când e mai întuneric, spanacul verde care ajută tot corpul să fie puternic și vioi. Nu în ultimul rând, veți întâlni porumbul galben care dă energie și ajută copiii să alerge foarte repede. Va fi greu să decideți, dar am încredere în voi. Semnat: Prințesa Verdeață.”

• Eu alerg repede și fără prea multe legume, spuse Luca. Îmi ajung niște caramele și câștig orice concurs.
• Mai vorbim noi despre asta…

A doua zi, Mara și Luca s-au întors în grădină, gata de concurs. Prințesa îi aștepta la poartă, dar părea foarte îngrijorată.

• S-a întâmplat ceva?
• Da… A dispărut morcovul. Îl caut de câteva ore… Pur și simplu nu e! Tocmai el care crește în pământ și ajută corpul să fie puternic și rezistent…
• Cum e posibil? Era înscris la concurs!
• Hei, ia fiți atente, spuse Luca. Lipsește și salata! Și spanacul!

Straturile cu legume erau aproape goale, pământul era răscolit, frunzele rupte..

• E un hoț printre noi!
• Cine? Cine? se auziră legumele șoșotind speriate.

• În fiecare seară am avut grijă de ele, spuse Prințesa. Aseară erau toate aici. Luca se uită mai atent.
• Uite! Urme!

Pe pământ se vedeau mici urme de lăbuțe care duceau la o gaură mică din gard.

• Aha! Cred că știu cine e, spuse prințesa. Iepurele pofticios pe nume Lăcomilă. Tot vine noaptea și roade legumele cele mai frumoase. Pentru voi poate sunt „doar legume”. Dar pentru corp, legumele sunt ca niște chei magice care deschid ușa sănătății.
• Ce facem acum?
• Pornim în misiune! Îl găsim pe iepure, vorbim cu el și salvăm grădina! Să mergem după urme.
• Vai, credeam că eu alerg repede, spuse Luca, dar, tu, prințesă, m-ai întrecut!
• Poate te-ar ajuta niște spanac…
• Pare că urmele sunt tot mai ascunse… continuă Luca.
• Eu le văd bine, cred că nu ți-ar strica să ronțăi și niște morcovi. Și voi puteți avea „ochii iepurelui de noapte”, dacă mâncați morcovi.

În sfârșit, urmele i-au dus lângă un tufiș mare de unde se auzea ronț-ronț.

• Șșșt. Cred că e aici.
• Îl văd! șopti Mara.

Un iepure alb-gri stătea ghemuit. Avea o burtică rotunjoară și între lăbuțe ținea… un morcov.

• Hei! Oprește-te! Tu ești hoțul!

Iepurele tresări, morcovul căzu pe pământ.

• Eu? Nu… adică… poate… puțin…
• Bună, Lăcomilă. Te-am prins iar, spuse Prințesa.
• Îmi pare rău… Mi-e foame tot timpul. Și legumele tale sunt așa de bune…
•  Lăcomilă, problema nu e că mănânci legume. Problema e că mănânci doar tu. Grădina asta e pentru toți: pentru tine, pentru păsări, pentru copii, pentru oamenii din sat. Dacă tu le iei pe toate, ceilalți cu ce mai rămân?
• Nu m-am gândit la asta…
• Unii iau toate legumele pentru ei, alții nu mănâncă deloc. Nici o variantă nu e bună.
• Bine, uite cum facem! De acum eu o să mănânc toți morcovii. Restul legumelor rămân la voi.
• Nuuuu, nu, nu. E bine să mâncăm legume și fructe de culori variate pentru că fiecare are rolul său. De ce crezi că grădina mea se numește curcubeu? Uite, o să plantez acest colț doar pentru tine, dar te rog să nu mai furi. Promiți?
• Sună tentant, un colț doar al meu.. Promit!
• Perfect! Acum hai să ne întoarcem la concurs!
• Scuzați că vă întrerup… Știu că toți v-ați pregătit, însă… am o propunere. Să lăsăm concursul la o parte și să ne bucurăm de un picnic în centrul grădinii, spuse Luca, puțin rușinat. Îmi e clar că nu putem alege o sigură legumă importantă. Toate au rolul lor!
• Ce copii isteți… bravo, Luca! Știu cum putem sărbători.

Acestea fiind zise, prințesa pregăti o masă mare cu felii de roșii, bețișoare de morcovi portocalii, frunze crocante de salată și spanac, bucăți subțirele de ardei galben.

• Masa curcubeu! spuse Lăcomilă zâmbind printre mustăți.

Prințesa Verdeață se ridică de la masă, își întinse brațele și spuse:

• Legumele sunt prietenele corpului nostru. Ne fac sănătoși, ne dau putere, ne ajută să creștem mari. Bucurați-vă de ele în fiecare zi! Și mai am o surpriză. Luca, de azi ești cavalerul grădinii curcubeu, te-ai descurcat excelent la găsit hoțomanul.
• Iar eu sunt iepurele-legumă! spuse Lăcomilă făcându-i pe toți să râdă.
• Vorbește mai încet, Lăcomilă, nu vreau ca adulții să ne descopere secretul, spuse Mara. Bunica nu știe de prietenii noștri din grădină și vreau să mă întorc în fiecare vară aici, păstrând magia acestui loc.

Seara coborî încet peste Grădina Curcubeu, ducându-i pe copii în lumea viselor unde rimele își găsesc mereu locul:

Culoarea din roșii dă sânge voinicel,
Portocaliul din morcovi face ochiul măricel,
Iar verde din salată burtica o încântă,
Dă energie blândă și toți copiii cântă.

Dragii noștri, nu uitați, legume colorate să mâncați!

Un proiect realizat în parteneriat cu Asociația InspirAction