A fost odată o vale luminoasă, unde soarele strălucea ca o portocală mare pe cer. Acolo se afla un regat colorat pe nume Bombonezia. Oriunde te uitai vedeai case din turtă dulce, acoperișuri din ciocolată și felinare din acadele colorate. Ți-ar plăcea să locuiești acolo, nu?
În Bombonezia oamenii erau cam obosiți și cam… pofticioși. Mâncau dulciuri dimineața, la prânz și seara. Totuși, cel mai mare iubitor de zahăr era chiar regele Poftilă al III-lea, un domn rotofei, cu obraji roz ca două jeleuri și coroană asemănătoare unui tort cu frișcă.
În fiecare dimineață, Poftilă suna un clopoțel și striga:
- Adăugați dulciuri noi la micul dejun! Azi vreau o prăjitură cu șapte etaje și o sută de clătite!
Supușii se străduiau să îi aducă tot felul de bunătăți, dar el nu se sătura: acadele cât sabia unui cavaler, înghețată cu sclipici, brioșe cu gem.
- Mai multe, mai multe! spunea el căscând ca o pisică leneșă. Nu am energia să țin ședințele azi… Mâine, poate…
Da… realitatea e că dacă mănânci zahăr în cantități mari poți să devii somnoros, obosit și să nu ai putere.De altfel, toți bomboneziimergeau încet, se mișcau ca niște melci somnoroși și uitau mereu ce aveau de făcut.
Zahăr, zahăr, mult de tot,
Ne dă poftă… dar nu spor!
Singura legătură dintre Bombonezia și regatul vecin, de unde se cumpăra zahăr, era un pod de lemn și sfoară întins peste un râu cu apă rece și zgomotoasă. În fiecare zi, peste pod treceau caravane pline cu saci din care curgea zahăr, bob cu bob. Așa au apărut furnicile, mii și mii, care urcau pe pod, atrase de gustul dulce și de mirosul regatului bombonez. Încet, dar sigur, furnicile au început să roadă sfoara. Nimeni nu le-a băgat în seamă, pentru că toată lumea era ocupată cu prăjituri și acadele.
Văzând ce se întâmplă, Regele Vitamină din regatul vecin i-a trimis un mesaj lui Poftilă:
- Prietene, aveți grijă la pod! Furnicile rod sfoara! Poate ar fi bine să încercați mai multe fructe.
- Fructe? Ce ne trebuie fructe când avem zahăr? a râs Poftilă și a înghițit în sec.
Într-o noapte cu ploaie și vânt, podul a început să scârțâie mai tare ca niciodată, iar sfoara s-a rupt și a căzut în râu cu zgomot puternic.
- Ce ne facem? Nu mai putem aduce zahăr! a spus o fetiță.
- Cum o să mai facem acadele? a întrebat fratele ei.
- O să murim de foame! Nu mai avem nimic dulce! a plâns descurajat și regele. Să… să facem ceva! Dar nu știu ce, sunt prea obosit… n-am pic de putere…
Și atunci bombonezii au înțeles: dulciurile nu te ajută în momentele importante, ci te lasă fără energie exact când ai nevoie de ea.
- Știu ce facem! Urmați-mă în cămară! spuse bucătarul regatului, arătând spre coșurile pline cu fructe pe care le păstrase în secret.
- Ce sunt astea? întrebară copiii mirați.
- Sunt… FRUCTE! Gustați!
- Uau! Sunt dulci… dar altfel!
- Și atât de zemoase!
Regele Poftilă a mușcat un măr, neîncrezător, apoi ochii i s-au făcut mari:
- Mmmm… dar e delicios! Și parcă… parcă mă simt mai ușor!
A ales apoi o portocală mare.
- Ce e asta?
- Majestate, e portocala plină cu vitamina C, un scut magic împotriva răcelilor!
Apoi regele a încercat un măr roșu și crocant.
- Simt… putere!
- Normal, măria ta! Mărul trezește corpul și îi dă energie.
- Vreau și o banană!
- Sigur, banana face mușchii puternici, e ca o baterie plină cu energie bună!
Gustând și ei din toate, copiii din regat au început să râdă și să cânte:
Mușchii mei se fac voinici,
Pot să sar până la… nori mici!
În câteva zile, locuitorii au început să mănânce fructe în loc de dulciuri și totul s-a schimbat! Au devenit mai veseli, mai energici și cu mult chef de viață.
Auzind toate acestea, Regele Vitamină și Prințesa Morcovina din regatul vecin au încălecat pe doi cai rapizi și s-au îndreptat spre Bombonezia. Dar ce să vezi? Podul era rupt, așa că nu au putut trece.
- Aduceți cât mai mulți oameni puternici și hai să ne apucăm de treabă. Noi construim de pe malul acesta, Poftilă de pe malul celălalt.
În doar câteva zile totul arăta ca înainte de ploaia cea mare.
- În cinstea sănătății, de azi veți învăță cum să faceți salate de fructe și cum să păstrați nucile a spus Morcovina.
Vesel și puternic, Poftilă a adunat copiii în jurul lui și i-a provocat să răspundă la o ghicitoare.
Să vă spun o ghicitoare
Despre ceva de mâncare:
Crude sau puse la fiert
Se consumă ca desert,
Le dorește orișicine
Că-s pline de vitamine.
Tu știi răspunsul?
- Și bombonezii au renunțat complet la zahăr? o să întrebi.
- Nu, sigur că nu, dulciurile nu au dispărut, dar au rămas doar pentru ocazii speciale. Iar furnicile? Ei bine… s-au mutat la casa lor, mai aproape de pădure.
Iar de atunci, Bombonezia a devenit un regat mai vesel, mai puternic și… mult mai sănătos.
Un proiect realizat în parteneriat cu Asociația InspirAction
