Cu mult timp în urmă, pădurile erau pline de stupi, iar mierea curgea din copaci ca apa din izvoare. Oricine putea lua cât dorea, fără teamă că se va termina vreodată.
Un bărbat priceput, mare culegător de miere, se întorcea mereu acasă cu vase pline. Dar într-o zi, în timp ce își înfigea cârligul într-un trunchi, a auzit o voce cristalină:
— Bagă de seamă, omule! Nu lovi, că ai să mă rănești!
Bărbatul s-a oprit brusc și s-a uitat în jur.
— Cine e acolo? — a întrebat el mirat.
Copacul a pârâit ușor, iar din scorbura sa a apărut o femeie cu părul lung și strălucitor, îmbrăcată într-o rochie din frunze de aur.
— Nu te speria! Sunt Maba, zâna mierii de albine.
Bărbatul a făcut un pas înapoi, uimit de frumusețea ei.
— Maba? O zână a mierii? Nu am mai auzit de așa ceva…
— Eu am grijă ca mierea să fie dulce și curată. Dar dacă ai fi lovit acest copac, ai fi distrus casa mea! — i-a spus ea cu blândețe.
Bărbatul a ascultat cu atenție și, în loc să distrugă stupul, i-a promis zânei că va avea grijă să ia mierea fără să rănească albinele sau copacii. Maba, recunoscătoare, i-a spus:
— Dacă îți ții promisiunea, îți voi dărui miere câtă vei dori. Dar trebuie să-mi promiți ceva: să nu rostești niciodată numele meu în fața altora.
Bărbatul a fost de acord, iar Maba l-a învățat cum să culeagă mierea fără să supere albinele.
Ani la rând, el a trăit fericit, iar mierea sa era cea mai dulce din întreaga regiune. Oamenii veneau de departe să o guste, iar casa lui era mereu plină de oaspeți.
Dar într-o seară, la un mare ospăț, când toți sătenii se bucurau de dulceața mierii, bărbatul, mândru și puțin amețit de sărbătoare, a spus:
— Această miere minunată nu ar fi fost posibilă fără… Maba!
De îndată ce a rostit numele zânei, un vânt puternic a trecut prin încăpere, iar Maba a dispărut ca prin farmec.
— Nu! Maba, te rog, iartă-mă! — a strigat bărbatul, întinzând mâinile.
Dar era prea târziu. Zâna se întorsese la stupii de albine și nu a mai fost văzută niciodată.
De atunci, mierea a devenit rară, iar oamenii trebuie să muncească din greu ca să o obțină.
Învățătură:
Promisiunile sunt sacre. Când cineva îți oferă un dar din bunătate, respectă-i încrederea și nu trăda cuvintele date.
