Ca toate poveștile, și aceasta începe cu a fost odată… o femeie tânără și voinică pe nume Dete. Pășind încet pe poteca ce ducea spre satul său natal, Dorfli, ținând de mână o fetiță de 5 ani cu obrajii aprinși, auzi dintr-o dată:
- Unde duci copila asta, Dete?
- O duc la Unchiu, e fetița orfană rămasă după sora mea.
- Ce tot spui? Nu se poate să o duci la bătrânul acela ursuz din mijlocul munților. Știi că toți îl ocolesc și se tem de el!
- Îmi pare rău, e bunicul fetiței și trebuie să o duc. Până azi am ținut-o la mine, dar acum mi s-a oferit o slujbă foarte bună și nu pot refuza.
Și așa a început aventura lui Heidi alături de „unchiul din munți”, un bătrân pe care toți sătenii în considerau ciudat, retras singur cu cele două capre ale sale. Cabana lui, așezată în bătaia vântului și a soarelui, avea în spatele curții trei brazi. Când Heidi ajunse acolo bunicul stătea pe o bancă, cu pipa în gură, uitându-se liniștit la întreaga vale.
