Într-un timp îndepărtat, în frumosul oraș Barcelos, situat în nordul Portugaliei, domnea o atmosferă de neliniște și teamă. O serie de furturi misterioase tulburau liniștea locuitorilor, iar autoritățile erau hotărâte să găsească vinovatul cu orice preț. Într-o astfel de situație tensionată, suspiciunile s-au îndreptat asupra unui pelerin, un bărbat simplu care se îndrepta spre Santiago de Compostela, traseul sacru urmat de credincioși de-a lungul timpului.
Pelerinul era un om tăcut și modest, purtând haine ponosite și o mantie uzată de drumurile lungi parcurse. Se oprise în Barcelos pentru a se odihni și pentru a căuta adăpost peste noapte. Din nefericire, prezența sa a ridicat suspiciuni, iar oamenii din oraș, înspăimântați de furturile tot mai dese, au decis că el trebuie să fie vinovatul. A fost arestat fără dovezi și dus în fața judecătorului, care l-a condamnat la moarte, fără să îi ofere șansa de a se apăra.
Pelerinul, disperat și neputincios în fața acestei nedreptăți, a încercat să își dovedească nevinovăția. Cu toate acestea, nimeni nu era dispus să-l asculte. Înainte de execuție, a cerut doar un singur lucru: să fie dus în fața judecătorului orașului, sperând că acesta va avea milă de el și îi va oferi măcar ocazia să vorbească.
Judecătorul și familia sa se aflau în acel moment la cină, savurând un cocoș fript, o delicatesă apreciată în zonă. Cu ochii plini de speranță, pelerinul s-a uitat la judecător și, cu voce tremurândă, a spus:
– Sunt nevinovat! Jur pe viața mea că nu am comis nicio crimă, nu am furat și nu am făcut niciun rău. Pentru a vă dovedi că spun adevărul, vă spun că acest cocoș fript, pe care îl aveți în farfurie, se va ridica și va cânta!
În cameră s-a așternut o liniște grea. Cei prezenți s-au uitat unii la alții și, după câteva secunde, au izbucnit în râs. Un om al străzii, acuzat de furt și condamnat la moarte, venise să le spună o poveste ridicolă despre un cocoș fript care urma să învie și să cânte? Părea o absurditate, o ultimă încercare disperată de a scăpa de pedeapsa cuvenită.
Însă, la cateva minute, spre uimirea tuturor, cocoșul fript s-a ridicat din farfurie, și-a scuturat penele și a început să cânte puternic, umplând sala cu un sunet pătrunzător și incredibil. Oamenii au încremenit, iar judecătorul a scăpat cuțitul din mână. Fața lui s-a albit, iar inima i s-a strâns, conștientizând că tocmai era pe cale să trimită la moarte un om nevinovat.
Fără să mai stea pe gânduri, judecătorul a fugit spre locul execuției, sperând că nu era prea târziu. Călăul tocmai își ridicase mâna pentru a finaliza sentința, dar, printr-un miracol, nodul funiei nu fusese bine strâns, iar pelerinul era încă în viață.
În fața mulțimii adunate, judecătorul și-a recunoscut greșeala și a ordonat eliberarea imediată a pelerinului, cerându-și iertare pentru nedreptatea comisă. Pelerinul, înțelegător și recunoscător pentru salvarea sa miraculoasă, nu a purtat ranchiună și și-a continuat călătoria spre Santiago de Compostela, ducând mai departe povestea minunii care îi salvase viața.
După câțiva ani, s-a întors la Barcelos pentru a ridica un monument în cinstea miracolului care îi dăruise o a doua șansă. A construit o cruce de piatră decorată cu imaginea unui cocoș, devenită de atunci simbolul orașului.
Astăzi, Cocoșul de Barcelos este unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale Portugaliai, fiind considerat un semn al dreptății, al adevărului și al protecției divine. Se spune că oricine păstrează un cocoș de Barcelos în casă va fi ferit de pericole și va avea parte de noroc și bunăstare.
Această legendă ne învață o lecție profundă: adevărul și dreptatea vor ieși întotdeauna la iveală, chiar și atunci când totul pare pierdut. Miracolele există pentru cei care cred și pentru cei care își păstrează sufletul curat. Tu ai crezut vreodată într-un miracol?
