Ca toate poveștile și aceasta începe cu…a fost odata o babă și un moșneag. Baba avea o găină care făcea ouă de două ori pe zi, iar moșneagul un cocoș.
-
Măi babă, dă-mi și mie să mănânc niște ouă, măcar de poftă, spuse într-o zi moșneagul.
-
Să o crezi tu, răspunse baba, care era foarte zgârcită. Dacă ai poftă de ouă, bate-ți cocoșul, așa cum mi-am bătut eu găina, și să vezi câte ouă o să facă.
Moșneagul, pofticios și cam hapsân, se luă după gura babei, prinse cocoșul și îi dădu o bătaie bună zicând:
-
Na! Ori faci ouă, ori să pleci din casa mea!
Cum scăpă din mâinile moșneagului, cocoșul zbură departe, umblând amețit pe drumuri. Și cum mergea el, văzu pe jos o punguță cu doi bani pe care o prinse rapid în cioc cu gândul de a i-o duce moșului, dar întâmplarea a făcut ca pe drum cocoșul să fie ochit de un boier care a oprit trăsura, spunându-i vizitiului său:
-
Măi! Ia dă-te jos și vezi ce are cocoșul acela în plisc!
Vizitiul coborî iute, luă punguța cu bani și i-o dă boierului care o băgă în buzunar și pleacă mai departe.
Supărat, cocoșul porni după trăsură, spunând:
-
Cucurigu! Boieri mari, dați punguța cu doi bani!
-
Vizitiule, ia cocoșul acesta obraznic și aruncă-l în fântână, spuse boierul văzând că nu scapă de cocoș.
Imediat vizitiul prinse cocoșul și zvvvvrrrr în fântână cu el. Văzându-se în primejdie, cocoșul începu să înghită apă. Și înghiți. Și tot înghiți până termină toată apă din fântână, apoi porni iar în urma trăsurii.
-
Cucurigu! Boieri mari, dați punguța cu doi bani!
-
Măi, dar ciudat lucru mai e și ăsta, spuse boierul. Lasă că îți vin eu de hac, măi crestatule!
Și cum ajunse acasă o puse pe baba de la bucătărie să îl azvârle într-un cuptor plin cu jar.
Cum văzu nedreptatea, cocoșul începu să verse în foc toată apa pe care o înghițise din fântână. Ba mai mult, după ce stinse focul de tot, continuă să verse apă în toată bucătăria, spre enervarea babei celei rele. Apoi zbură suuuus, la geamul boierului zicând:
-
Cucurigu! Boieri mari, dați punguța cu doi bani!
-
Măi, am dat de belea cu dihania asta de cocoș. Vizitiu! Ia-l de pe capul meu și aruncă-l în cireada boilor și a vacilor ca să-l ia în coarne și să scapăm de el.
Și să vezi cocoșul nostru în mijlocul cirezii cum a înghițit boi, vaci, viței până a făcut o burtă maaaare, mare cât un munte. Apoi se duse iar la fereastra boierului, întinzându-și aripile în dreptul soarelui până i s-a întunecat de tot casa boierului.
-
Cucurigu! Boieri mari, dați punguța cu doi bani!
Văzând iar cocoșul teafăr, boierul crăpă de ciudă. Nu știa ce să mai facă să scape de el.
-
Îl arunc în cămara cu bani, poate va înghiți vreo monedă și îi va sta în gât, se gândi boierul.
Zis și făcut. Luă cocoșul de o aripă și îl azvârli în cămara cu bani unde cocoșul începu să înghită toți banii și toate lăzile cu bogății. Apoi o zbughi iar la fereastra boierului.
-
Cucurigu! Boieri mari, dați punguța cu doi bani!
Văzând că nu are ce să mai facă, boierul îi dădu punguța, numai-numai să plece odată.
Și iata cocoșul nostru cel mândru cum, în drum spre casă, a adunat cu admirație în urma lui toate păsările din ograda boierească de ți se părea că e nuntă, nu altceva.
-
Cucurigu! Cucurigu! Începu cocoșul imediat ce ajunse înapoi la stăpânul său la poartă.
Cum auzi glasul cocoșului, moșneagul îi deschise poarta uimit. Cocoșul său se făcuse mare cât un elefant. Și în urma lui veneau cârduri întregi de păsări care mai de care mai frumoase.
-
Stăpâne, așterne o păturică aici, în mijlocul ogrăzii, spuse cocoșul, apoi scutură puternic din aripi și umplu ograda și livada moșului cu cirezi de vite, păsări și un ditamai muntele de bani care străluceau în soare de îți luau ochii.
Văzând toate acestea, baba răutăciosă plesnea de ciudă.
-
Dă-mi și mie niște galbeni, spuse ea rușinată.
-
Ba pune-ți pofta în cui, măi babă. Când ți-am cerut ouă nu mi-ai dat. Bate-ți acum găina și pune-o să-ți aducă galbeni, că așa am făcut și eu cu cocoșul meu.
Biata găină abia reuși să scape din mâinile babei și o luă la fugă pe drum. Și cum mergea ea încet, văzu o mărgică și o înghiți, apoi se întoarse la casa babei.
-
Cot, cot, cotcodac!
Bucuroasă, baba îi deschise poarta și după vreo oră fugi să vadă ce i-a făcut găina. Și când se uită în cuibar… ce să vadă? Găina se ouase o mărgică. Așa de tare o bătu baba pe găină, că săraca nu mai scăpă din mâinile zgârcitei.
Iar moșneagul cel bogat își făcu grădini frumoase și case mari, iar pe babă o puse să aibă grijă de găinile lui, în timp ce pe cocoș îl plimba numai cu salba de aur la gât și încălțat cu ciuboțele galbene cu pinteni la călcâie.
ISBN 978-973-0-27022-8.
