Era odată o vulpe tare vicleană, ca toate vulpile. Umblase toată noaptea înfometată, fără să găsească nimic de mâncare. Dimineața, s-a așezat sub o tufă, obosită și cu burta goală.
– Ce să fac eu acum? Mă roade foamea! spuse ea, oftând.
Deodată, simți un miros de pește. Ridică repede capul și ce să vadă? Un car plin cu pește se apropia pe drum, tras de doi boi.
– Aha! Iaca și prada mea, se bucură vulpea. Stai să vezi ce păcăleală le trag eu!
Se tăvăli în mijlocul drumului și se făcu că e moartă. Țăranul care mâna carul o zări și zise:
– Bre! Da’ cum de-a murit vulpea taman aici? Ce cațaveică frumoasă o să-i fac nevestii mele!
O apucă de ceafă și o aruncă în car, peste grămada de pește.
– Hăis! Cea! Hai, boii mei! strigă el, și porni din nou.
Vulpea, șmecheră cum era, începu să împingă peștele din car, unul câte unul.
Când carul s-a depărtat destul, vulpea a sărit jos și a început să adune tot peștele căzut.
– Ce bunătate! Ce noroc! zise ea fericită, ducând peștele la vizuina ei.
Pe când mânca liniștită, apare ursul.
– Bună masa, cumătră! Ce de pește ai acolo! Dă-mi și mie, că tare mi-e poftă!
– Ia mai pune-ți pofta-n cui, cumătrule! Nu pentru tine m-am muncit eu. Dacă vrei pește, fă ca mine!
– Cum să fac, spune-mi și mie! o rugă ursul.
– Du-te la băltoaga din marginea pădurii, vâră-ți coada în apă și stai nemișcat toată noaptea. Dimineață smucește-o repede și vei avea pește grămadă!
Ursul, fără să mai gândească, a fugit direct la baltă și și-a vârât coada în apă. Dar noaptea era geroasă, iar apa a înghețat și i-a prins coada.
Dimineața, ursul smuci tare, dar în loc de pește, rămase fără coadă!
– Auu! Vai de mine! m-a păcălit vulpea! zbiera el de durere.
Furios, porni spre vizuina vulpii să-i dea o lecție. Dar ea, prevăzătoare, se ascunsese într-o scorbură.
– Hei, cumătre! Ți-au mâncat peștii coada, ori ai fost prea lacom? râse vulpea.
Ursul începu să traga de copac.
– Trage, nătărăule! mie nu-mi pasă,! striga vulpea. Dar ursul n-a reușit să o scoată din scorbură. Și iaca așa, ursul a fost păcălit de vulpe!
1. Nu fi lacom și nu râvni la ce are altul.
Ursul și-a dorit peștele vulpii fără să muncească pentru el, iar asta l-a costat… coada!
2. Nu te încrede orbește în oricine.
Vulpea l-a păcălit ușor pe urs pentru că el a ascultat-o fără să gândească bine ce i se cere.
3. Viclenia poate învinge forța, dar nu e un exemplu bun de urmat.
Vulpea a fost isteață și a scăpat, dar păcălirea altora nu e nici corectă, nici frumoasă.
4. Fii chibzuit și gândește de două ori înainte de a acționa.
Dacă ursul ar fi analizat sfatul primit, și-ar fi dat seama că ceva nu e în regulă.
5. Faptele au urmări.
Ursul a acționat impulsiv și a avut de suferit. Vulpea a fost șireată, dar și-a făcut un dușman.
