Plouă? Poate s-a supărat Zeus. Fulgeră? Sigur s-a supărat. Mă iubește, nu mă iubește? De ce să rupi o margaretă când poți să fii sigur: întreabă-l pe Eros! Iar Hercule, cu el te-ai putea întâlni oricând… dacă ai fi un grec din Grecia antică…
Cu mii de ani în urmă, oamenii credeau că în spatele forțelor naturii sunt ființe mistice, uneori binevoitoare, alteori răutăcioase. Fiecare popor are miturile și legendele sale, transmise din generație în generație. Acestea explică nașterea lumii și chiar a zeilor. De aceea, legendele grecești sunt fascinante pentru că oamenii credeau că zeii și eroii trăiesc printre ei. De exemplu, Zeus se putea arăta oricând, se căsătorea cu pământence, le dădea puteri supra-omenești fiilor și fiicelor sale și invita pe cine dorea alături de el, în vârful muntelui Olimp.
Alexandru Mitru a citit toate textele antice despre aceste personaje, a văzut ruinele și operele de artă, apoi s-a hotărât să scrie pe înțelesul copiilor o carte în care să explice mitologia greacă. El și-a imaginat în cele mai mici detalii cum s-au format legendele, a eliminat contradicțiile și a format o poveste cronologică despre bine și rău, putere și dreptate, onoare, familie, zei și viețile lor.
Grecii credeau că lumea s-a format când, din haos, explicat ca un întuneric dezordonat, s-a desprins Pământul. Întreaga planetă era de fapt zeița Gheea. Ea s-a căsătorit cu Uranus, cerul plin de stele. Cei doi, la început, au avut șase băieți și șase fete, pe care i-au numit titani. Primul născut a fost Oceanul, ultimul, cel mai șiret, Cronos. În timp ce Gheea năștea tot mai mulți copii, ciclopi cu un singur ochi, centimani cu o sută de brațe și alte creaturi monstruoase și puternice, Uranus a avut o viziune: va fi detronat de unul dintre fii săi.
Pentru a scăpa de primejdie, Cerul Înstelat și-a aruncat toți copiii în temniță, în Tartar, un loc groaznic. Dar Gheea, prin puteri doar de ea știute, a creat o armă din diamant pentru a-și salva copiii. Cu ea a intrat în Tartar și a întrebat:
– Care dintre voi, fiii și ficele mele, aveți curaj să vă înfruntați tatăl și să vă eliberați?
Singurul care a răspuns a fost Cronos. Acesta a luat arma și și-a atacat tatăl, câștigând libertatea tuturor titanilor.
– Cronos, te blestem să ai aceeași soartă ca mine, să fii trădat de fiul tău! a strigat zeul rănit.
Dar șiretul titan a învățat din greșelile tatălui său și nu și-a mai întemnițat copiii, ci i-a înghițit!
– Ajută- mă, tu, mărită Gheea! a strigat Rhea când a simțit că va mai da naștere unui copil. Nu vreau să fie și el înghițit!
– Te voi ajuta! i-a răspuns mama tuturor zeilor. Pe insula Creta este o peșteră unde fiul tău se poate ascunde, nimfele vor avea grija de el!
Și așa a fost. Zeus, fiindcă astfel și-a botezat Rhea ultimul născut, a crescut în siguranță și s-a căsătorit cu Metis, fiica cea înțeleaptă a lui Ocean. Cu ajutorul tinerei soții a preparat o otravă pentru Cronos, care și-a eliberat din burtă copiii, odată ce a băut-o. Zeus a format apoi o armată cu ajutorul căreia i-a trimis pe cei care i s-au împotrivit în temnița de sub pământ. Câștigătorilor le-a rămas să își împartă lumea.
– Eu voi conduce tot cerul luminos, din vârful Muntelui Olimp, a spus Zeus. Împărțiți ce a rămas prin tragere la sorți.
Lui Poseidon soarta i-a adus stăpânirea asupra apelor din mări, fluvii și izvoare. Lui Hades i-a revenit împărăția ținuturilor subterane, unde a coborât și de unde nu s-a mai arătat niciodată.
– Ție, Hestia, îți dau putere asupra focului! Demetra vei fi zeița livezilor și a holdelor roditoare! Iar tu, Hera, vei fi soția mea și zeița căsătoriei, a familiei și copiilor.
Dar ce s-a întâmplat cu prima soție a zeului Olimpului, Metis? Se pare că, înaintea să se lupte cu Cronos, Zeus a mers la bunicul său, Uranus, și a primit o altă profeție: va fi detronat de primul său fiu. Fără să stea pe gânduri și-a înghițit soția, însărcinată, sperând ca astfel să oprească destinul.
După victoria asupra titanilor și căsătoria cu Hera o durere sfâșietoare de cap l-a chinuit pe Zeus. Cum numai într-o legendă e posibil, din capul Zeului Zeilor s-a născut fiica sa și a zeiței Metis, o fată de o frumusețe rară care a fost cerută în căsătorie de soare, Helios. Fata l-a refuzat, jurând să nu se căsătorească niciodată.
Zeus și-a botezat fiica Palas-Atena. Palas în limba greacă înseamnă tânără curată, iar capitala Greciei din antichitate până în zilele noastre i-a purtat numele zeiței înțelepciunii, născută din capul zeului Olimpului: Atena!
Ce s-a întâmplat pe pământ? Aici au rămas fii și fiice ale Gheei, alături de urmașii lor.
Ai auzit de Prometeu și fratele său Epimeteu? Ei au fost doi fii de titan. Din țărână și apă, Prometeu a făurit primii oameni, care semănau cu zeii la trup și cărora zeița Atena le-a suflat darul gândirii și înțelepciunii.
– Oamenii seamănă prea mult cu zeii, a spus atunci Zeus supărat. Vreau ca toți oamenii să se adune să le spun ce îndatoriri vor avea față de zei. Să aducă cu ei un taur pe care îl vom împărți.
Auzind acestea, Prometeu i-a avertizat pe oameni că Zeus vrea sa îi păcălească și le-a promis că îi va ajuta, așa că a împărțit carnea taurului în două grămezi: oasele și coarnele le-a ascuns într-o grămadă mare și carnea bună de mâncat într-una mică, ascunsă.
– Oamenii vor construi temple și vor sacrifica animale în numele zeilor! a poruncit Zeus. Nouă ne vor da… partea aceasta mare din animale și lor își vor păstra… ce rămâne!
Mare i-a fost uimirea să vadă oamenii fericiți de împărțeală și abia atunci a realizat că a fost păcălit. Până să își pună la cale răzbunarea, Prometeu l-a înfruntat iar, a furat focul din fierăria lui Hefaistos și le-a dăruit oamenilor flacăra ca să poată să gătească, să își facă arme și să se încălzească.
Atunci mânia lui Zeus nu a mai avut margini așa că l-a chemat pe fiul său, Hefaistos:
– Vreau să faci o femeie! Să fie frumoasă asemenea zeițelor noastre. Și vreau ca frații și surorile să îi dea daruri deosebite. La final îi voi dărui și eu un cadou într-o cutie fermecată.
Hefaistos a luat pâmânt și apă și a făurit-o pe Pandora. Atena a îmbrăcat-o, Hermes i-a dat glasul lui fermecător, Afrodita puterea dragostei și Zeus… el i-a dat cutia pe care să o deschidă viitorul ei soț. Apoi a trimis-o pe Pământ.
– Va fi soția mea! a strigat Epimeteu, fratele lui Prometeu.
Cum au deschis cutia Pandorei, din ea au ieșit foametea, bolile, grijile, ura, durerea și suferința. Firavă, în capătul cutiei, rămăsese o arătare mică, Speranța.
În loc să accepte pedeapsa, Prometeu l-a confruntat iar pe Zeus, spunându-i adevărul:
– Ești crud și răzbunător! Ar trebui să îți protejezi supușii!
La auzul acestor vorbe, Zeus l-a așezat pe Prometeu, legat, pe vârful unui munte și i-a poruncit vulturului său ca în fiecare zi să îi sfâșie titanului ficatul. Fiind nemuritor, peste noapte rănile i se vindecau, iar chinul său putea dura la nesfârșit. Din vârful muntelui său, Prometeu vedea focurile licărind în peșteri, în sate, în orașe. În sinea lui zâmbea: oamenii pe care el îi iubea împânzeau pământul și de la o zi la alta licăreau tot mai multe focuri. Erau de neoprit! În final, chinul lui Prometeu este curmat de Hercule. Faptele sale de vitejie sunt descrise de Alexandru Mitru în partea a doua a Legendelor Olimpului, dedicată eroilor Greciei Antice.
La rândul lui, și Hercule este supus unor grele încercări din care iese victorios. Pus de Hera, regele Euristeu i-a poruncit eroului să ucidă leul din Nemeea, hidra din Lerna, păsările uriașe ale lui Ares și căprioara distrugătoare a zeiței Artemis.
– Să îmi aducă viu şi nevătămat mistreţul fioros, taurul lui Poseidon și caii mâncători de oameni ai regelui Diomede! Apoi să curețe grajdurile lui Helios, puternicul zeu al soarelui! Vreau și centura reginei amazoanelor!
Oricâte încercări născoceau regele și Hera, tot nu reușeau să îl răpună pe eroul eroilor. Hercule i-a adus lui Euristeu întreaga cireadă de vaci a unui uriaș, chiar și pe Cerber, câinele cu trei capete ce păzea tărâmul morților.
– Du-l înapoi! Ce să fac eu cu el, am destui câini! a strigat înspăimântat regele Euristeu ascuns într-un butoi de aramă. Vreau merele de aur din grădina lui Atlas, titanul care ține bolta cerească pe umeri! Acesta va fi ultima ta încercare și dacă o îndeplinești ești liber!
În drum spre capătul lumii, unde se afla grădina cu pricina, Hercule îl întâlnește pe Prometeu, încă legat de stâncă, încă torturat de vulturul lui Zeus.
– Tu cine ești, voinicule?
– Hercule sunt, fiu de pământeancă! Voi zdrobi lanțurile și te voi salva.
Și așa a fost.
Deși Hercule reușește să aducă merele și se eliberează încercările lui continuă, cade iar în sclavie, este urât, este vrăjit, este ajutat și trădat. Cel mai important erou al grecilor trece prin atâtea peripeții încât nu este de mirare că anticii îl vedeau ca parte din viața lor de zi cu zi.
Alexandru Mitru îmblânzește zeii, îi aduce din Legendele Olimpului în viețile noastre și parcă, din poveștile lor puteam să vedem cum era viața în vremurile Greciei Antice. Eroii înfruntau mereu creaturi periculoase, sau îi înfruntau chiar pe zei, arătând că omul e puternic și învingător.
Ascultă și alte texte din Școala de povești.
Un proiect susținut de
