Știați că și poveștile adevărate încep cu a fost odată?
Povestea lui George Enescu începe departe, în zona Moldovei, printre lanuri de porumb și orz. În Liveni, un sat pierdut între dealuri, vara era pe sfârșite, iar Maria și Costache Enescu își așteptau cel de-al 8-lea copil, care s-a născut la 19 august 1881 şi pe care l-au botezat George.
Printre merii din gradină, Costache cânta adesea la vioară, iar Maria acompania la chitară cântece populare. Căsuța lor era micuță, cu o tindă de lemn vopsit unde puneau la uscat funii de ceapă. La trei ani, George știa deja să citească, să adune și să scadă, dar cel mai mult îi plăcea să se ascundă în livadă să-l asculte pe bătrânul grădinar cum cânta la fluier.
– Pot să cânt și eu ca tine, i-a spus într-o zi. Uite, mi-am făcut o vioară!
– Din ce ai făcut tu, conașule, vioara asta?
– Din lemn, apoi am legat-o cu sârmă, a răspuns mândru băiatul.
Văzând toată întâmplarea, tatăl său i-a luat lui George o vioară de jucărie de la oraș, dar când a primit-o, băiatul s-a supărat foarte tare și a aruncat-o în foc.
– Nu înțelegi, vioara asta nu are sunet! Nu o vreau, nu pot să cânt!
Mare i-a fost fericirea când tatăl său i-a cumpărat în cele din urmă o vioară adevărată.
– Uite, tată, prind broaște și păsări pe vioară, spunea el în timp ce le imita perfect, prin simplul joc al corzilor. Păstra perfect ritmul, iar degetele i se mișcau fără să greșească. Era suficient să audă o singură dată un cântec, că îl și reținea. După serile cu dans din sat, se strecura desculț, în cămașa de noapte, în camera tatălui său și-i spunea:
– I-ascultă, așa cântau lăutarii aseară!
– Cocuță, ai să te faci muzicant! Ai un dar neobișnuit pentru muzică!
*
Ascultă întreaga poveste și descoperă și alți Români de poveste!
