Constantin Brâncuși

Rămâi cu noi pentru a afla povestea lui Constantin Brâncuși, unul dintre cei mai cunoscuți sculptori ai epocii moderne și ai artei contemporane.

Constantin Brâncuși i-a dăruit țării noastre ceva unic, scara către cer, Coloana infinitului, dar și o mulțime de alte lucrări pentru care este apreciat de întreaga lume. Artistul spunea că a fost întotdeauna inspirat de simplitatea, dragostea de natură și bunul simț al oamenilor din România, iar aceste motive se regăsesc în întreaga sa creație.

„Când eram copil am visat întotdeauna că zbor în copaci și în cer” declara marele sculptor care, de altfel, a avut o personalitate complexă pe care puțini oameni au cunoscut-o și înțeles-o.

Hai cu noi într-o lume a formei, a imaginației și a zborului!Micul Constantin, al cincilea copil al familiei Brâncuși, s-a născut în primăvara anului 1876, la Hobița, un sat de lângă Târgu-Jiu. Maria și Nicolae, părinții lui, obișnuiau să îl trimită cu oile la o stână din munții Parâng unde își petrecea timpul cioplind în lemn și ascultând poveștile ciobanilor. A învățat să sculpteze lemnul încă din copilărie, de la bunicul și tatăl său care confecționau tot felul de obiecte necesare prin gospodărie, doar că micul Constantin avea să transforme meșteșugul în artă. Într-o zi, pe când avea doar 7 ani, băiatul a pornit pe jos spre Târgu-Jiu, cu gândul de a cunoaște lumea dincolo de satul său. Și așa a început adevărata sa poveste!

Pentru a face rost de bani, Constantin a fost ucenic la un vopsitor de pânze și la un vânzător care îl punea să care coșurile grele ale clienților, apoi a lucrat într-un local unde l-a întâlnit pe lăutarul Mihalache. 

  • Băiatule, văd că iubești muzica și știi să cioplești lemnul, i-a spus cântărețul într-o seară, observând cât de atent urmărea Brâncuși instrumentele lăutarilor. Pun pariu că nu poți să faci o vioară!
  • Sigur că pot! Vezi lădița aceasta din lemn? O voi transforma în vioară.

Și așa a fost. După ce a lucrat o iarnă întreagă, instrumentul muzical a fost gata, iar lăutarul Mihalache a exclamat, mai încântat ca niciodată:

  • Vioara asta sună mai bine decât vioara mea! 
  • Băiete, tu ești mai mult decât un simplu muncitor de prăvălie! a zis atunci Ion Zamfirescu, omul în localul căruia lucra atunci Brâncuși. Te voi ajuta să studiezi la Școala de arte și meserii din Craiova. 

Acesta a fost primul pas către îndeplinirea visului pe care îl avea tânărul din Hobița. Deși venea dintr-o familie săracă, el a reușit să termine școala pe locul întâi și a pornit către București pentru a studia Belle Arte. 

  • Ești talentat. Te încumeți să sculptezi bustul generalului Carol Davila, celebrul doctor care a schimbat cu succes sistemul medical? l-a întrebat într-o zi doctorul Dimitrie Gerota. Vrem să amplasăm acest bust în curtea Spitalului Militar din București.

Deși Constantin a lucrat mult pentru acest bust și a modelat cu pricepere ghipsul, comisia care trebuia să îi ofere banii pentru munca sa a decis că bustul nu este suficient de reușit. 

Trist și dezamăgit, Brâncuși a decis atunci că vrea să plece din țară chiar și fără bani, așa că a pornit spre Paris singur, pe jos, la doar 27 de ani. Știm, pare greu de crezut, dar așa se întâmplă când ai un vis, nu crezi? Ce visa Brâncuși? Să studieze arta în profunzimea ei și să descopere lumea. 

Da, drumul a fost greu și tânărul a dormit adesea sub cerul liber, și-a vândut ceasul și hainele, a spălat vase în restaurante, a răbdat de foame și de frig pentru a putea merge mai departe, însă, după un an a ajuns în Franța și s-a înscris la Școala de arte frumoase. 

În anul 1907, Constantin a fost primit în calitate de ucenic la atelierul lui Auguste Rodin, un sculptor francez foarte cunoscut al acelei perioade, comparat adesea cu Michelangelo, despre care sigur ai auzit.

  • Rămâi să lucrezi cu mine! i-a propus după numai o lună Rodin.
  • Maestre, la umbra copacilor falnici nu crește nimic! a răspuns mândru Brâncuși, părăsind atelierul pentru totdeauna. Eu vreau să găsesc drumul meu!

Așa că, între anii 1907 și 1910 Constantin Brâncuși a realizat trei mari opere de tinerețe: Rugăciune, Sărutul, în prima lui variantă, și Cumințenia Pământului.

Multe dintre următoarele lui creații au fost inspirate de persoane reale. Domnișoara Pogány, cunoscută si sub numele francez Mademoiselle Pogány, a fost inspirată, de exemplu, de pictorița maghiara Margit Pogány. Caută o fotografie a acestei sculpturi și vei fi uimit de frumusețea ei. Ochii mari, nasul fin, sprâncenele arcuite și gura abia schițată îți vor rămâne în minte mult timp! Iar ca să îți dai seama cât de mult este de lucru până când un artist să fie mulțumit de opera sa, află că există 19 lucrări intitulate Domnișoara Pogany realizate de Brâncuși într-un interval de 20 de ani. 

  • Poate voi face într-o zi o variantă mai bună! Cine spune că o opera de artă e vreodată terminată?

Pe lângă toate chipurile sculptate de Brâncuși, artistul a mai creat și alte „forme pure” uimitoare prin sentimentele pe care le exprimă: dinamism, spiritualitate, sensibilitate în ghips, marmură, bronz, lemn. Dintre ele sigur vei auzi de impresionantele Păsări întrucât artistul a fost fascinat de zbor. Pasărea Măiastră, de exemplu, este numele unei sculpturi celebre. Sigur acest nume îți amintește de basmele în care Făt-Frumos este ajutat de o pasăre măiastră să își ducă încercările la bun sfârșit, nu? Ei bine, de acolo s-a inspirat cel mai probabil și sculptorul care a iubit întotdeauna tradițiile și poveștile românești. Între 1910 și 1944, Brâncuși a creat 29 de păsări.

  • Zborul este cel mai minunat lucru din natură, spunea el.

Foarte puţine din lucrările lui Brâncuși se mai află în România, majoritatea acestora putând fi admirate în cele mai mari muzee şi colecţii din lume. De aceea, putem spune fără îndoială că Târgu-Jiu este un oraș unic în întreaga lume. Aici se află ansamblul monumental Calea Eroilor realizat în anii 1937-1938. Aproape toate cuplurile care ajung în parcul central se îmbrățișează și sărută când trec pe sub Poarta Sărutului și apoi își continua drumul spre Aleea Scaunelor pe marginea căreia întâlnesc 30 de scaune din piatră pe care oamenii le-au asociat cu o mulțime de simboluri precum luna calendaristică sau momente de cugetare asupra vieții și chiar morții.

Atunci când vei ajunge la Târgu Jiu trebuie să mai vezi Masa tăcerii și Coloana Infinitului pentru că și ele fac parte din ansamblul sculptural cunoscut de toți românii. El a fost gândit ca un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial, iar aceste sculpturi sunt singurele care se află în aer liber, pe aceeași axă, orientate de la Apus spre Răsărit, cu o lungime de 1275 metri. Masa tăcerii este lucrată în calcar și reprezintă masa dinaintea luptei, momentul în care cei 12 participanți care stau pe scaunele rotunde, în formă de clepsidră, mănâncă în tăcere într-un fel de cerc simbolic. Nu în ultimul rând, trebuie să ajungi la Coloana Infinitului sau Coloana recunoștinței fără sfârșit, cum o considera artistul. Ea are aproape 30 m și este compusă din 16 module romboidale pe care Brâncuși le numea mărgele. 

 – E un proiect de coloană care, mărită, ar putea sprijini bolta cerească, își imagina artistul.

După ce a finalizat acest ansamblu, Constantin Brâncuși a părăsit România și s-a îndreptat, din nou, spre Franța. Așa cum vei învăța la istorie, în acea perioada a început și al Doilea Război Mondial, moment în care țara noastră a fost ocupată de un regim politic foarte complicat și restrictiv care nu încuraja arta modernă și nici creativitatea. Deși sculptorul a dorit să îi ofere Statului Român operele pe care le-a creat, comuniștii le-au refuzat, așa că artistul și-a lăsat moștenire atelierul și creațiile Statului francez.

În prezent, atelierul său din Paris este transformat în muzeu și poate fi vizitat. Abia în 1964, Brâncuşi a fost „redescoperit” în ţara natală, iar ansamblul monumental de la Târgu Jiu a putut fi restaurat, după ce fusese abandonat şi aproape dărâmat. Poți vizita și în România casa muzeu Constantin Brâncuși, aflată în satul Hobița, unde s-a născut artistul. 

În urma marelui Brâncuși au rămas peste 200 sculpturi și desene și peste 1500 de plăci fotografice. În timpul vieții sale, lucrările au fost iubite, dar și criticate. A participat la nenumărate expoziții în România, Paris, Londra, New York, Amsterdam, Veneția și a fost vizitat de colecționari din toate colțurile lumii. A încetat să mai sculpteze la începutul anilor 50 și s-a stins din viață la 81 ani. 

Românul de poveste Constantin Brâncuși rămâne în memoria țării noastre și, cine știe, poate că peste ani vei reuși chiar tu să aduci o parte din lucrările lui înapoi în țară și chiar să creezi ceva la fel de uimitor precum a făcut el. 

O poveste bazată pe articole online și print, interviuri și documente din arhive publice. Ascultă și povestea lui Henri Coandă.

Notă: Unele surse spun că Epitropia craioveană l-a subvenționat pe Brâncuși în timpul studiilor printr-o bursă anuală de 400 lei.

ISBN 978-973-0-35587-1

Români de poveste este un proiect finanțat de StartONG, lansat de Kaufland Romania și implementat de asociația Act for Tomorrow.

Constantin Brâncuși